Jó 27 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

Jó 27:1-23

1E Jó prosseguiu em seu discurso:

2“Pelo Deus vivo, que me negou justiça,

pelo Todo-poderoso, que deu amargura à minha alma,

3enquanto eu tiver vida em mim,

o sopro de Deus em minhas narinas,

4meus lábios não falarão maldade,

e minha língua não proferirá nada que seja falso.

5Nunca darei razão a vocês!

Minha integridade não negarei jamais, até a morte.

6Manterei minha retidão e nunca a deixarei;

enquanto eu viver, a minha consciência não me repreenderá.

7“Sejam os meus inimigos como os ímpios,

e os meus adversários como os injustos!

8Pois, qual é a esperança do ímpio, quando é eliminado,

quando Deus lhe tira a vida?

9Ouvirá Deus o seu clamor

quando vier sobre ele a aflição?

10Terá ele prazer no Todo-poderoso?

Chamará a Deus a cada instante?

11“Eu os instruirei sobre o poder de Deus;

não esconderei de vocês os caminhos do Todo-poderoso.

12Pois a verdade é que todos vocês já viram isso.

Então por que essa conversa sem sentido?

13“Este é o destino que Deus determinou para o ímpio,

a herança que o mau recebe do Todo-poderoso:

14Por mais filhos que o ímpio tenha,

o destino deles é a espada;

sua prole jamais terá comida suficiente.

15A epidemia sepultará aqueles que lhe sobreviverem,

e as suas viúvas não chorarão por eles.

16Ainda que ele acumule prata como pó

e amontoe roupas como barro,

17o que ele armazenar ficará para os justos,

e os inocentes dividirão sua prata.

18A casa que ele constrói é como casulo de traça,

como cabana feita pela sentinela.

19Rico ele se deita, mas nunca mais o será!

Quando abre os olhos, tudo se foi.

20Pavores vêm sobre ele como uma enchente;

de noite a tempestade o leva de roldão.

21O vento oriental o leva, e ele desaparece;

arranca-o do seu lugar.

22Atira-se contra ele sem piedade,

enquanto ele foge às pressas do seu poder.

23Bate palmas contra ele

e com assobios o expele do seu lugar.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 27:1-23

1Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2„Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,

Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,

3că atâta vreme cât am suflare,

cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate

și limba mea nu va spune nimic înșelător.

5Departe de mine gândul să vă dau dreptate;

îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6Îmi voi susține neclintit dreptatea;

inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.

7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău

și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.

8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie

când Dumnezeu îi taie firul vieții,

când Dumnezeu îi ia viața?

9Îi va auzi Dumnezeu strigătul

când va veni necazul asupra lui?

10Se va desfăta el în Cel Atotputernic?

Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

11Vă voi învăța despre puterea 11 Lit.: mâna.lui Dumnezeu!

Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.

12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.

De ce atunci vorbiți deșertăciune?

13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu

și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.

14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,

și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.

15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,

iar văduvele lor nu‑i vor plânge.

16Deși adună argintul precum adună țărâna,

și hainele precum grămezile de lut,

17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,

iar cel nevinovat va împărți argintul lui.

18El își zidește casa ca o molie

și ca o colibă făcută de un străjer.

19Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;

când își deschide ochii toate s‑au dus.

20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;

o vijelie îl smulge în timpul nopții.

21Vântul de răsărit îl ia și îl duce,

îl smulge din locul său ca o furtună.

22Vuiește asupra lui fără milă

când el fuge grăbit de puterea lui.

23Îi bate din palme în derâdere

și‑l alungă din locul lui cu fluierături.