1“Meu espírito está quebrantado,
os meus dias se encurtam,
a sepultura me espera.
2A verdade é que zombadores me rodeiam,
e tenho que ficar olhando a sua hostilidade.
3“Dá-me, ó Deus, a garantia que exiges.
Quem, senão tu, me dará segurança?
4Fechaste as mentes deles para o entendimento
e com isso não os deixarás triunfar.
5Se alguém denunciar os seus amigos por recompensa,
os olhos dos filhos dele fraquejarão,
6mas de mim Deus fez um provérbio para todos,
um homem em cujo rosto os outros cospem.
7Meus olhos se turvaram de tristeza;
o meu corpo não passa de uma sombra.
8Os íntegros ficam atônitos em face disso,
e os inocentes se levantam contra os ímpios.
9Mas os justos se manterão firmes em seus caminhos,
e os homens de mãos puras se tornarão cada vez mais fortes.
10“Venham, porém, vocês todos,
e façam nova tentativa!
Não acharei nenhum sábio entre vocês.
11Foram-se os meus dias, os meus planos fracassaram,
como também os desejos do meu coração.
12Andam querendo tornar a noite em dia;
ante a aproximação das trevas dizem:
‘Vem chegando a luz’.
13Ora, se o único lar pelo qual espero é a sepultura17.13 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte; também no versículo 16.,
se estendo a minha cama nas trevas,
14se digo à corrupção mortal:
Você é o meu pai,
e se aos vermes digo:
Vocês são minha mãe e minha irmã,
15onde está então minha esperança?
Quem poderá ver alguma esperança para mim?
16Descerá ela às portas do Sheol?
Desceremos juntos ao pó?”
1Duhul meu este zdrobit,
zilele mele se sting,
mormintele mă așteaptă.
2Nu sunt batjocurile lângă mine?
Ochii mei înnoptează alături de răzvrătirea lor.
3Te rog, pune‑Te chezaș pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4Pentru că le‑ai ascuns inima în fața chibzuinței,
de aceea nu‑i vei lăsa să triumfe.
5Cel ce‑și trădează prietenii pentru câștig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6El m‑a făcut de pomină printre oameni
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7Ochii mi se‑ntunecă de durere
și toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuși, cel drept se ține de calea lui
și cel cu mâinile curate va fi și mai tare.
10Cât despre voi toți, întoarceți‑vă, veniți acum!
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11Zilele mi‑au trecut, planurile mi s‑au risipit
și chiar și dorințele inimii mele.
12Oamenii aceștia fac din noapte zi
și în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!»
13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16Se va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“
