O Nascimento do Príncipe da Paz
1Contudo, não haverá mais escuridão para os que estavam aflitos. No passado ele humilhou a terra de Zebulom e de Naftali, mas no futuro honrará a Galileia dos gentios, o caminho do mar, junto ao Jordão.
2O povo que caminhava em trevas
viu uma grande luz;
sobre os que viviam na terra da sombra da morte9.2 Ou terra das trevas
raiou uma luz.
3Fizeste crescer a nação
e aumentaste a sua alegria;
eles se alegram diante de ti
como os que se regozijam na colheita,
como os que exultam
quando dividem os bens tomados na batalha.
4Pois tu destruíste o jugo que os oprimia,
a canga que estava sobre os seus ombros
e a vara de castigo do seu opressor,
como no dia da derrota de Midiã.
5Pois toda bota de guerreiro usada em combate
e toda veste revolvida em sangue
serão queimadas,
como lenha no fogo.
6Porque um menino nos nasceu,
um filho nos foi dado,
e o governo está sobre os seus ombros.
E ele será chamado
Maravilhoso Conselheiro9.6 Ou chamado Maravilhoso, Conselheiro, Deus Poderoso,
Pai Eterno, Príncipe da Paz.
7Ele estenderá o seu domínio,
e haverá paz sem fim sobre o trono de Davi
e sobre o seu reino,
estabelecido e mantido
com justiça e retidão
desde agora e para sempre.
O zelo do Senhor dos Exércitos fará isso.
A Ira do Senhor contra Israel
8O Senhor enviou uma mensagem contra Jacó,
e ela atingiu Israel.
9Todo o povo ficará sabendo,
tanto Efraim como os habitantes de Samaria,
que dizem com orgulho
e arrogância de coração:
10“Os tijolos caíram,
mas nós reconstruiremos com pedras lavradas;
as figueiras bravas foram derrubadas,
mas nós as substituiremos por cedros”.
11Mas o Senhor fortaleceu os adversários de Rezim para atacá-los
e incitou contra eles os seus inimigos.
12Os arameus do leste e os filisteus do oeste
devoraram Israel, escancarando a boca.
Apesar disso tudo,
a ira divina não se desviou;
sua mão continua erguida.
13Mas o povo não voltou para aquele que o feriu,
nem buscou o Senhor dos Exércitos.
14Por essa razão o Senhor corta de Israel
tanto a cabeça como a cauda,
tanto a palma como o junco, num único dia;
15as autoridades e os homens de destaque são a cabeça,
os profetas que ensinam mentiras são a cauda.
16Aqueles que guiam este povo o desorientam,
e aqueles que são guiados deixam-se induzir ao erro.
17Por isso o Senhor não terá nos jovens motivo de alegria,
nem terá piedade dos órfãos e das viúvas,
pois todos são hipócritas e perversos,
e todos falam loucuras.
Apesar disso tudo,
a ira dele não se desviou;
sua mão continua erguida.
18Porque a impiedade queima como fogo;
consome roseiras bravas e espinheiros,
põe em chamas os matagais da floresta,
fazendo nuvens de fumaça.
19Pela ira do Senhor dos Exércitos
a terra será ressecada,
e o povo será como lenha no fogo;
ninguém poupará seu irmão.
20À direita devorarão,
mas ainda estarão com fome;
à esquerda comerão,
mas não ficarão satisfeitos.
Cada um comerá a carne do seu próprio irmão9.20 Ou braço.
21Manassés contra Efraim, Efraim contra Manassés,
e juntos eles se voltarão contra Judá.
Apesar disso tudo,
a ira divina não se desviou;
sua mão continua erguida.
Căci un Copil ni s‑a născut
1Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de rușine ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, tot așa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, calea către mare, dincolo de Iordan.
2Poporul care umbla în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții2 Sau: țara întunericului adânc.,
a strălucit o lumină!
3Tu ai înmulțit neamul
și ai făcut să‑i crească bucuria.
Ei se bucură înaintea Ta
cum se bucură niște oameni la seceriș
și cum se bucură cei care împart o pradă.
4Fiindcă jugul ce‑i apăsa,
drugul de pe umerii lor
și toiagul celui care‑i asuprește,
le‑ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian4 Vezi Jud. 7–8..
5Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei
și orice haină tăvălită în sânge
va fi arsă,
va deveni hrană pentru foc.
6Căci un Copil ni S‑a născut,
un Fiu ni S‑a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi.
I se va pune numele: „Sfetnic minunat6 Sau: Minunat, Sfetnic.,
Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“
7Autoritatea Sa va crește neîncetat
și va fi o pace fără sfârșit
pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa.
El o va întemeia
și o va întări prin judecată și dreptate,
de acum și pe vecie.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.
Judecata Domnului asupra lui Israel
8Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel.
9Tot poporul –
Efraim și locuitorii Samariei – îl va cunoaște,
toți cei care, cu mândrie
și aroganță în inimă, zic:
10„Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiați,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!“
11Dar Domnul i‑a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin,
i‑a stârnit pe dușmanii lor:
12arameii la răsărit, și filistenii la apus,
cu o gură larg deschisă, ei l‑au devorat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13Dar poporul nu s‑a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L‑a căutat pe Domnul Oștirilor.
14Așa că Domnul a tăiat din Israel capul și coada,
ramura de palmier și trestia, într‑o singură zi.
15Bătrânii și demnitarii sunt capul,
iar profeții care învață minciuni sunt coada.
16Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți.
17De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor,
nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor,
pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi,
orice gură vorbește spurcăciuni.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
18Da! Răutatea arde ca un foc,
mistuie mărăcinii și spinii,
aprinde desișul pădurii
din care se înalță un stâlp de fum!
19Țara este arsă de furia Domnului Oștirilor,
iar poporul este precum ceva de pus pe foc.
Nimeni nu‑și cruță fratele.
20Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând;
mănâncă din stânga și nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale20 Sau: din carnea progeniturii sale; sau: din carnea mâinii sale..
21Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase,
iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
