O Verdadeiro Jejum
1“Grite alto, não se contenha!
Levante a voz como trombeta.
Anuncie ao meu povo a rebelião dele
e à comunidade de Jacó, os seus pecados.
2Pois dia a dia me procuram;
parecem desejosos de conhecer os meus caminhos,
como se fossem uma nação que faz o que é direito
e que não abandonou os mandamentos do seu Deus.
Pedem-me decisões justas e parecem desejosos
de que Deus se aproxime deles.
3‘Por que jejuamos’, dizem,
‘e não o viste?
Por que nos humilhamos,
e não reparaste?’
Contudo, no dia do seu jejum
vocês fazem o que é do agrado de vocês
e exploram os seus empregados.
4Seu jejum termina em discussão e rixa
e em brigas de socos brutais.
Vocês não podem jejuar como fazem hoje
e esperar que a sua voz seja ouvida no alto.
5Será esse o jejum que escolhi,
que apenas um dia o homem se humilhe,
incline a cabeça como o junco
e se deite sobre pano de saco e cinzas?
É isso que vocês chamam jejum,
um dia aceitável ao Senhor?
6“O jejum que desejo não é este:
soltar as correntes da injustiça,
desatar as cordas do jugo,
pôr em liberdade os oprimidos
e romper todo jugo?
7Não é partilhar sua comida com o faminto,
abrigar o pobre desamparado,
vestir o nu que você encontrou,
e não recusar ajuda ao próximo?
8Aí sim, a sua luz irromperá como a alvorada,
e prontamente surgirá a sua cura;
a sua retidão irá adiante de você,
e a glória do Senhor estará na sua retaguarda.
9Aí sim, você clamará ao Senhor, e ele responderá;
você gritará por socorro, e ele dirá: Aqui estou.
“Se você eliminar do seu meio o jugo opressor,
o dedo acusador e a falsidade do falar;
10se com renúncia própria
você beneficiar os famintos
e satisfizer o anseio dos aflitos,
então a sua luz despontará nas trevas,
e a sua noite será como o meio-dia.
11O Senhor o guiará constantemente;
satisfará os seus desejos numa terra ressequida pelo sol
e fortalecerá os seus ossos.
Você será como um jardim bem regado,
como uma fonte cujas águas nunca faltam.
12Seu povo reconstruirá as velhas ruínas
e restaurará os alicerces antigos;
você será chamado reparador de muros,
restaurador de ruas e moradias.
13“Se você vigiar seus pés para não profanar o sábado
e para não fazer o que bem quiser em meu santo dia;
se você chamar delícia o sábado
e honroso o santo dia do Senhor,
e se honrá-lo, deixando de seguir seu próprio caminho,
de fazer o que bem quiser e de falar futilidades,
14então você terá no Senhor a sua alegria,
e eu farei com que você cavalgue nos altos da terra
e se banqueteie com a herança de Jacó, seu pai.”
É o Senhor quem fala.
Adevăratul post
1„Strigă tare, nu te opri!
Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță1 Vezi nota de la 18:3.!
Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea
și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!
2Zi de zi ei Mă caută
și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor.
Îmi cer judecăți drepte
și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.
3«De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?»
Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri
și vă asupriți toți lucrătorii.
4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați
și loviți răutăcios cu pumnul.
Postind cum faceți voi azi,
nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să‑și plece capul ca o trestie
și să se culce în sac și cenușă?
Aceasta numești tu post
și zi plăcută Domnului?
6Iată postul care‑Mi este plăcut:
să dezlegi lanțurile răutății,
să desfaci legăturile jugului,
să‑i eliberezi pe cei asupriți
și să zdrobești orice jug,
7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să‑l acoperi
și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.7 Lit.: de propria‑ți carne.
8Atunci lumina ta va răsări ca zorii
și vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea8 Sau: Cel care îți face dreptate. ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îți va fi ariergarda.
9Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!»
Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,
10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
și dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar bezna ta va fi ca amiaza.
11Domnul te va călăuzi întotdeauna,
îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate
și‑ți va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
și ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine
și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.
Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului»,
«Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».
13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul
și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,
dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine
și ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,
dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta,
prin a nu face ceea ce‑ți place
și prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14atunci te vei bucura în Domnul,
te voi face să străbați călare înălțimile țării
și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“,
căci gura Domnului a vorbit.
