1O justo perece, e ninguém pondera isso em seu coração;
homens piedosos são tirados,
e ninguém entende que os justos são tirados
para serem poupados do mal.
2Aqueles que andam retamente
entrarão na paz;
acharão descanso na morte.
3“Mas vocês, aproximem-se,
vocês, filhos de adivinhas,
vocês, prole de adúlteros e de prostitutas!
4De quem vocês estão zombando?
De quem fazem pouco caso?
E para quem mostram a língua?
Não são vocês uma ninhada de rebeldes,
uma prole de mentirosos?
5Vocês ardem de desejo entre os carvalhos
e debaixo de toda árvore frondosa;
vocês sacrificam seus filhos nos vales
e debaixo de penhascos salientes.
6Os ídolos entre as pedras lisas dos vales são a sua porção;
são a sua parte.
Isso mesmo! Para eles você derramou ofertas de bebidas
e apresentou ofertas de cereal.
Poderei eu contentar-me com isso?
7Você fez o leito numa colina alta e soberba;
ali você subiu para oferecer sacrifícios.
8Atrás de suas portas e dos seus batentes
você pôs os seus símbolos pagãos.
Ao me abandonar,
você descobriu seu leito,
subiu nele e o deixou escancarado;
fez acordo com aqueles cujas camas você ama
e dos quais contemplou a nudez.
9Você foi até Moloque57.9 Ou até o rei com azeite de oliva
e multiplicou os seus perfumes.
Você enviou seus embaixadores57.9 Ou ídolos a lugares distantes;
você desceu ao fundo do poço57.9 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por sepultura, profundezas, pó ou morte.!
10Você se cansou com todos os seus caminhos,
mas não quis dizer: ‘Não há esperança!’
Você recuperou as forças,
e por isso não esmoreceu.
11“De quem você teve tanto medo e tremor
ao ponto de agir com falsidade para comigo,
não se lembrar de mim
e não ponderar isso em seu coração?
Não será por que há muito estou calado
que você não me teme?
12Sua retidão e sua justiça exporei,
e elas não a beneficiarão.
13Quando você clamar por ajuda,
que a sua coleção de ídolos a salve!
O vento levará todos eles,
um simples sopro os arrebatará.
Mas o homem que faz de mim o seu refúgio
receberá a terra por herança
e possuirá o meu santo monte.”
Consolação para os Contritos
14E se dirá:
“Aterrem, aterrem, preparem o caminho!
Tirem os obstáculos do caminho do meu povo”.
15Pois assim diz o Alto e Sublime,
que vive para sempre,
e cujo nome é santo:
“Habito num lugar alto e santo,
mas habito também com o contrito e humilde de espírito,
para dar novo ânimo ao espírito do humilde
e novo alento ao coração do contrito.
16Não farei litígio para sempre,
nem permanecerei irado,
porque, senão, o espírito do homem esmoreceria diante de mim,
bem como o sopro do homem que eu criei!
17Por causa da sua cobiça perversa fiquei indignado e o feri;
fiquei irado e escondi o meu rosto.
Mas ele continuou extraviado,
seguindo os caminhos que escolheu.
18Eu vi os seus caminhos, mas vou curá-lo;
eu o guiarei e tornarei a dar-lhe consolo,
19criando louvor nos lábios dos pranteadores de Israel.
Paz, paz, aos de longe e aos de perto”, diz o Senhor.
“Quanto a ele, eu o curarei”.
20Mas os ímpios são como o mar agitado,
incapaz de sossegar
e cujas águas expelem lama e lodo.
21“Para os ímpios não há paz”, diz o meu Deus.
1Cel drept piere
și nimeni nu pune la inimă.
Oamenii devotați sunt luați
și nimeni nu înțelege
că cei drepți sunt luați
pentru a fi cruțați de nenorocire.
2Cei ce umblă drept
vor avea parte de pace
și se vor odihni în culcușurile lor.
3„Cât despre voi, veniți încoace,
fii de prezicătoare3 Vezi nota de la Lev. 19:26.,
sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată!
4De cine vă bateți joc?
Împotriva cui rânjiți
și scoateți limba?
Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii,
sămânță a minciunii,
5care vă aprindeți de poftă printre stejari
și sub orice copac verde,
care vă sacrificați copiii în văi5 Sau: ueduri; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar, iar aici, un loc de sacrificiu pentru a obține apă.,
printre crăpăturile stâncilor.
6Idolii din pietrele netede ale uedului6 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar care netezea pietrele din albie.
sunt moștenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
și le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător
la vederea acestor fapte?
7Ți‑ai așezat patul pe un munte înalt și semeț
și acolo te‑ai urcat ca să aduci jertfă.
8În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei
ți‑ai așezat aducerea-aminte.
Căci, uitând de Mine, ți‑ai dezvelit patul,
te‑ai urcat în el și l‑ai lărgit.
Ai făcut legământ cu ei,
le‑ai iubit patul,
ai privit goliciunea.8 Lit.: mâna.
9Ai călătorit până la rege9 Sau: la Moleh. cu untdelemn,
ți‑ai înmulțit parfumurile,
ți‑ai trimis ambasadori până departe,
i‑ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10Ai obosit de atâta drum,
dar nu zici: «Renunț!»
Găsești încă viață în mâna ta
și de aceea nu ești sleit.
11De cine te‑ai înspăimântat
și te‑ai temut atât, încât să minți,
să nu‑ți mai amintești de Mine
și să nu pui la inimă?
Am tăcut multă vreme
și de aceea nu te temi de Mine.
12Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale,
dar ele nu‑ți vor fi de folos.
13Când vei striga după ajutor,
să te scape grămezile tale de idoli!
Pe toți îi va duce însă vântul,
îi va lua o suflare.
Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara
și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.“
Cei ce se căiesc vor fi mângâiați
14Se va zice:
„Construiți! Construiți! Pregătiți calea!
Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“
15Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat,
Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într‑un loc înalt și sfânt,
dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriți
și să învigorez inimile celor zdrobiți.
16Nu voi certa pe vecie
și nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul și sufletele pe care le‑am făcut
ar leșina înaintea Mea.
17M‑am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept;
l‑am lovit și, de mânie, Mi‑am ascuns fața.
Dar el a continuat, răzvrătit,
să umble pe calea inimii lui.
18I‑am văzut căile, dar îl voi vindeca,
îl voi călăuzi, și‑i voi aduce mângâiere,
lui și celor ce‑l bocesc.
19Voi fi Cel Ce creează rod pe buze.
Pace, pace celui de departe și celui de aproape,
zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
20Dar cei răi sunt ca marea agitată,
care nu se poate liniști
și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.
