Um Descanso Sabático para o Povo de Deus
1Visto que nos foi deixada a promessa de entrarmos no descanso de Deus, que nenhum de vocês pense que falhou4.1 Ou que a promessa falhou. 2Pois as boas-novas foram pregadas também a nós, tanto quanto a eles; mas a mensagem que eles ouviram de nada lhes valeu, pois não foi acompanhada de fé por aqueles que a ouviram4.2 Muitos manuscritos dizem pois não compartilharam a fé daqueles que obedeceram.. 3Pois nós, os que cremos, é que entramos naquele descanso, conforme Deus disse:
“Assim jurei na minha ira:
Jamais entrarão no meu descanso”4.3 Sl 95.11; também no versículo 5.;
embora as suas obras estivessem concluídas desde a criação do mundo. 4Pois em certo lugar ele falou sobre o sétimo dia, nestas palavras: “No sétimo dia Deus descansou de toda obra que realizara”4.4 Gn 2.2. 5E de novo, na passagem citada há pouco, diz: “Jamais entrarão no meu descanso”.
6Portanto, restam entrar alguns naquele descanso, e aqueles a quem anteriormente as boas-novas foram pregadas não entraram, por causa da desobediência. 7Por isso Deus estabelece outra vez um determinado dia, chamando-o “hoje”, ao declarar muito tempo depois, por meio de Davi, de acordo com o que fora dito antes:
“Se hoje vocês ouvirem a sua voz,
não endureçam o coração”.
8Porque, se Josué lhes tivesse dado descanso, Deus não teria falado posteriormente a respeito de outro dia. 9Assim, ainda resta um descanso sabático para o povo de Deus; 10pois todo aquele que entra no descanso de Deus também descansa das suas obras, como Deus descansou das suas. 11Portanto, esforcemo-nos por entrar nesse descanso, para que ninguém venha a cair, seguindo aquele exemplo de desobediência.
12Pois a palavra de Deus é viva e eficaz, e mais afiada que qualquer espada de dois gumes; ela penetra até o ponto de dividir alma e espírito, juntas e medulas, e julga os pensamentos e as intenções do coração. 13Nada, em toda a criação, está oculto aos olhos de Deus. Tudo está descoberto e exposto diante dos olhos daquele a quem havemos de prestar contas.
Jesus, o Grande Sumo Sacerdote
14Portanto, visto que temos um grande sumo sacerdote que adentrou os céus, Jesus, o Filho de Deus, apeguemo-nos com toda a firmeza à fé que professamos, 15pois não temos um sumo sacerdote que não possa compadecer-se das nossas fraquezas, mas sim alguém que, como nós, passou por todo tipo de tentação, porém, sem pecado. 16Assim, aproximemo-nos do trono da graça com toda a confiança, a fim de recebermos misericórdia e encontrarmos graça que nos ajude no momento da necessidade.
Odihna promisă de Dumnezeu
1Să ne temem, așadar, ca nu cumva, cât timp este lăsată promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară ajuns prea târziu. 2Căci și nouă ne‑a fost vestită Evanghelia2 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]., ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l‑au auzit2 Unele mss conțin: folos, deoarece ei nu au luat parte la credința celor ce au ascultat.. 3Însă noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“3 Vezi Ps. 95:11 și Evr. 3:11; vezi, de asemenea, v. 5.
Și totuși lucrările Sale au fost terminate încă de la întemeierea lumii – 4pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“4 Vezi Gen. 2:2. 5și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“
6Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s‑a vestit Evanghelia, n‑au intrat din cauza neascultării, 7El hotărăște din nou o anumită zi, – „astăzi“ –, zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s‑a spus mai înainte:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile!“7 Vezi Ps. 95:7-8.
8Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu n‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. 10Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. 11Să ne străduim11 Sau: Să ne grăbim. deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!
12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător12 Se poate traduce și cu eficient. Termenul se referă la un obiect sau instrument care își îndeplinește scopul, funcționează așa cum este de așteptat., mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. 13Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Isus, Marele nostru Preot
14Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră. 15Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de15 Lit.: să nu poată simpatiza cu. slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. 16Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
