Nova Versão Internacional

Gênesis 12:1-20

O Chamado de Abrão

1Então o Senhor disse a Abrão: “Saia da sua terra, do meio dos seus parentes e da casa de seu pai, e vá para a terra que eu lhe mostrarei.

2“Farei de você um grande povo, e o abençoarei.

Tornarei famoso o seu nome,

e você será uma bênção.

3Abençoarei os que o abençoarem

e amaldiçoarei os que o amaldiçoarem;

e por meio de você

todos os povos da terra serão abençoados”.

4Partiu Abrão, como lhe ordenara o Senhor, e Ló foi com ele. Abrão tinha setenta e cinco anos quando saiu de Harã. 5Levou sua mulher Sarai, seu sobrinho Ló, todos os bens que haviam acumulado e os seus servos, comprados em Harã; partiram para a terra de Canaã e lá chegaram. 6Abrão atravessou a terra até o lugar do carvalho de Moré, em Siquém. Naquela época, os cananeus habitavam essa terra.

7O Senhor apareceu a Abrão e disse: “À sua descendência darei esta terra”. Abrão construiu ali um altar dedicado ao Senhor, que lhe havia aparecido. 8Dali prosseguiu em direção às colinas a leste de Betel, onde armou acampamento, tendo Betel a oeste e Ai a leste. Construiu ali um altar dedicado ao Senhor e invocou o nome do Senhor. 9Depois Abrão partiu e prosseguiu em direção ao Neguebe.

Abrão no Egito

10Houve fome naquela terra, e Abrão desceu ao Egito para ali viver algum tempo, pois a fome era rigorosa. 11Quando estava chegando ao Egito, disse a Sarai, sua mulher: “Bem sei que você é bonita. 12Quando os egípcios a virem, dirão: ‘Esta é a mulher dele’. E me matarão, mas deixarão você viva. 13Diga que é minha irmã, para que me tratem bem por amor a você e minha vida seja poupada por sua causa”.

14Quando Abrão chegou ao Egito, viram os egípcios que Sarai era uma mulher muito bonita. 15Vendo-a, os homens da corte do faraó a elogiaram diante do faraó, e ela foi levada ao seu palácio. 16Ele tratou bem a Abrão por causa dela, e Abrão recebeu ovelhas e bois, jumentos e jumentas, servos e servas, e camelos.

17Mas o Senhor puniu o faraó e sua corte com graves doenças, por causa de Sarai, mulher de Abrão. 18Por isso o faraó mandou chamar Abrão e disse: “O que você fez comigo? Por que não me falou que ela era sua mulher? 19Por que disse que era sua irmã? Foi por isso que eu a tomei para ser minha mulher. Aí está a sua mulher. Tome-a e vá!” 20A seguir o faraó deu ordens para que providenciassem o necessário para que Abrão partisse com sua mulher e com tudo o que possuía.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 12:1-20

Chemarea lui Avram

1Domnul îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!

2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta;

voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare!

3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta,

dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema!

În tine vor fi binecuvântate toate familiile3 Sau: clanurile. pământului!“

4Avram a plecat, așa cum îi zisese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii5 Lit.: sufletele, sensul fiind cel menționat în text. pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan. 6Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șehem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară. 7Domnul i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței7 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase.

8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului. 9Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice..

Avram în Egipt

10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare. 12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață. 13Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“ 14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai14 Lit.: femeia. era foarte frumoasă. 15Demnitarii lui Faraon15 Denumire a suveranului Egiptului. Sensul literal este Marea Casă sau Cea mai mare Casă, indicând inițial palatul regal, iar apoi instituția și persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă) [peste tot în carte]. au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul15 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]. lui Faraon. 16Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile.

17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram. 18Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta? 19De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“ 20Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.