O Vale dos Ossos Secos
1A mão do Senhor estava sobre mim, e por seu Espírito ele me levou a um vale cheio de ossos. 2Ele me levou de um lado para outro, e pude ver que era enorme o número de ossos no vale e que os ossos estavam muito secos. 3Ele me perguntou: “Filho do homem, estes ossos poderão tornar a viver?”
Eu respondi: “Ó Soberano Senhor, só tu o sabes”.
4Então ele me disse: “Profetize a estes ossos e diga-lhes: Ossos secos, ouçam a palavra do Senhor! 5Assim diz o Soberano, o Senhor, a estes ossos: Farei um espírito entrar em vocês, e vocês terão vida. 6Porei tendões em vocês e farei aparecer carne sobre vocês e os cobrirei com pele; porei um espírito em vocês, e vocês terão vida. Então vocês saberão que eu sou o Senhor”.
7E eu profetizei conforme a ordem recebida. Enquanto profetizava, houve um barulho, um som de chocalho, e os ossos se juntaram, osso com osso. 8Olhei, e os ossos foram cobertos de tendões e de carne, e depois de pele; mas não havia espírito neles.
9A seguir ele me disse: “Profetize ao espírito; profetize, filho do homem, e diga-lhe: Assim diz o Soberano, o Senhor: Venha desde os quatro ventos, ó espírito, e sopre dentro desses mortos, para que vivam”. 10Profetizei conforme a ordem recebida, e o espírito entrou neles; eles receberam vida e se puseram em pé. Era um exército enorme!
11Então ele me disse: “Filho do homem, estes ossos são toda a nação de Israel. Eles dizem: ‘Nossos ossos se secaram e nossa esperança desvaneceu-se; fomos exterminados’. 12Por isso profetize e diga-lhes: Assim diz o Soberano, o Senhor: Ó meu povo, vou abrir os seus túmulos e fazê-los sair; trarei vocês de volta à terra de Israel. 13E, quando eu abrir os seus túmulos e os fizer sair, vocês, meu povo, saberão que eu sou o Senhor. 14Porei o meu Espírito em vocês e vocês viverão, e eu os estabelecerei em sua própria terra. Então vocês saberão que eu, o Senhor, falei e fiz. Palavra do Senhor”.
Uma Só Nação e Um Só Rei
15Esta palavra do Senhor veio a mim: 16“Filho do homem, escreva num pedaço de madeira: Pertencente a Judá e aos israelitas, seus companheiros. Depois escreva noutro pedaço de madeira: Vara de Efraim, pertencente a José e a toda a nação de Israel, seus companheiros. 17Junte-os numa única vara para que se tornem uma só em sua mão.
18“Quando os seus compatriotas perguntarem: ‘Você não vai nos dizer o que significa isso?’ 19Diga-lhes: Assim diz o Soberano, o Senhor: Vou apanhar a vara que está na mão de Efraim, pertencente a José e às demais tribos israelitas, suas companheiras, e vou juntá-las à vara de Judá. Assim farei delas um único pedaço de madeira, e elas se tornarão uma só na minha mão. 20Segure diante dos olhos deles os pedaços de madeira em que você escreveu 21e diga-lhes: Assim diz o Soberano, o Senhor: Tirarei os israelitas das nações para onde foram. Vou ajuntá-los de todos os lugares ao redor e trazê-los de volta à sua própria terra. 22Eu os farei uma única nação na terra, nos montes de Israel. Haverá um único rei sobre todos eles, e nunca mais serão duas nações nem estarão divididos em dois reinos. 23Não se contaminarão mais com seus ídolos e imagens detestáveis nem com nenhuma de suas transgressões, pois eu os salvarei de todas as suas apostasias pecaminosas37.23 Ou de todas as moradias em que pecaram e os purificarei. Eles serão o meu povo, e eu serei o seu Deus.
24“O meu servo Davi será rei sobre eles, e todos eles terão um só pastor. Seguirão as minhas leis e terão o cuidado de obedecer aos meus decretos. 25Viverão na terra que dei ao meu servo Jacó, a terra onde os seus antepassados viveram. Eles e os seus filhos e os filhos de seus filhos viverão ali para sempre, e o meu servo Davi será o seu líder para sempre. 26Farei uma aliança de paz com eles; será uma aliança eterna. Eu os firmarei e os multiplicarei, e porei o meu santuário no meio deles para sempre. 27Minha morada estará com eles; eu serei o seu Deus, e eles serão o meu povo. 28Então, quando o meu santuário estiver entre eles para sempre, as nações saberão que eu, o Senhor, santifico Israel”.
Valea cu oase uscate
1Mâna Domnului a venit peste mine, m‑a dus prin Duhul Domnului și m‑a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. 2M‑a pus să umblu peste ele încoace și încolo și iată că pe suprafața văii erau foarte multe oase. Și iată că ele erau foarte uscate.
3Domnul mi‑a zis:
– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să învie?
Eu I‑am răspuns:
– Stăpâne Doamne, Tu știi!
4Atunci El mi‑a zis:
– Profețește despre oasele acestea și spune‑le: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului! 5Așa vorbește Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare5-14 Termenul ebraic poate însemna și vânt sau duh / Duh. în voi și veți învia! 6Vă voi da tendoane, voi face să crească pe voi carne și vă voi acoperi cu piele. Voi pune suflare în voi și veți învia. Și veți ști atunci că Eu sunt Domnul!»“
7Am profețit așa cum mi se poruncise. În timp ce profețeam, s‑a auzit un zgomot ca un huruit. Și iată că oasele s‑au apropiat unele de celelalte! 8M‑am uitat și, iată, am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele și erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.
9El mi‑a zis:
– Profețește suflării! Profețește, fiul omului, și spune‑i suflării că așa vorbește Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi și suflă peste acești morți ca să învie!“
10Am profețit așa cum îmi poruncise și suflarea a intrat în ei. Ei au înviat și s‑au ridicat în picioare. Era o armată foarte, foarte mare.
11Apoi El mi‑a zis:
– Fiul omului, oasele acestea sunt toți cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate și nu mai avem nicio speranță! Suntem pierduți!“ 12De aceea profețește și spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel. 13Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, veți ști că Eu sunt Domnul. 14Voi pune în voi suflarea Mea și veți învia. Vă voi așeza din nou în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut întocmai, zice Domnul.“
Un singur popor sub un singur conducător
15Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, ia o ramură și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, prietenii săi». Ia apoi o altă ramură și scrie pe ea: «Pentru Iosif, ramura lui Efraim, și pentru toți cei din Casa lui Israel, prietenii lui». 17După aceea apropie‑le una de alta și fă‑le o singură bucată, astfel încât să fie ca una singură în mâna ta.
18Când fiii poporului tău îți vor zice: «Nu vrei să ne explici ce înseamnă toate acestea?», 19tu să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi lua ramura lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și a semințiilor lui Israel, prietenii lui, le voi pune pe ramura lui Iuda și le voi face o singură ramură, astfel că vor fi una în mâna Mea.» 20Ramurile pe care ai scris să le ții în mână înaintea ochilor lor 21și să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi îi voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor unde s‑au dus, îi voi strânge din toate părțile și‑i voi aduce în patria lor. 22Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel. Va fi un singur rege pentru toți și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două regate. 23Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu spurcăciunile lor și cu toate fărădelegile lor. Îi voi izbăvi de toate abaterile prin care au păcătuit și‑i voi curăți. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
24Robul meu David, va fi rege peste ei și va fi un singur păstor pentru toți. Ei vor urma legile Mele și vor păzi și împlini hotărârile Mele. 25Vor locui în țara pe care am dat‑o robului Meu Iacov, țara în care au locuit părinții lor. Ei vor locui în țară împreună cu copiii lor și cu copiii copiilor lor pe vecie, iar robul Meu David le va fi prinț pentru totdeauna. 26Voi încheia cu ei un legământ de pace; va fi un legământ veșnic cu ei. Îi voi așeza iarăși, îi voi înmulți și voi pune Sfântul Meu Lăcaș în mijlocul lor pe vecie. 27Locuința Mea va fi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 28Când Sfântul Meu Lăcaș va fi în mijlocul lor pe vecie, neamurile vor ști că Eu sunt Domnul, Cel Care‑l sfințesc28 Vezi nota de la 20:12. pe Israel.»“
