1E o povo tomou Jeoacaz, filho de Josias, e proclamou-o rei em Jerusalém, no lugar de seu pai.
O Reinado de Jeoacaz, Rei de Judá
2Jeoacaz tinha vinte e três anos de idade quando começou a reinar e reinou três meses em Jerusalém. 3O rei do Egito destronou-o em Jerusalém e impôs a Judá um tributo de três toneladas e meia36.3 Hebraico: 100 talentos. Um talento equivalia a 35 quilos. de prata e trinta e cinco quilos de ouro. 4O rei do Egito proclamou Eliaquim, irmão de Jeoacaz, rei sobre Judá e sobre Jerusalém e mudou-lhe o nome para Jeoaquim. Mas Neco levou Jeoacaz, irmão de Eliaquim, para o Egito.
O Reinado de Jeoaquim, Rei de Judá
5Jeoaquim tinha vinte e cinco anos de idade quando começou a reinar e reinou onze anos em Jerusalém. Ele fez o que o Senhor, o seu Deus, reprova. 6Nabucodonosor, rei da Babilônia, atacou-o e prendeu-o com algemas de bronze para levá-lo para a Babilônia. 7Levou também para a Babilônia objetos do templo do Senhor e os colocou no seu templo36.7 Ou palácio.
8Os demais acontecimentos do reinado de Jeoaquim, as coisas detestáveis que fez e tudo o que foi achado contra ele, estão escritos nos registros históricos dos reis de Israel e de Judá. Seu filho Joaquim foi o seu sucessor.
O Reinado de Joaquim, Rei de Judá
9Joaquim tinha dezoito36.9 Conforme um manuscrito do Texto Massorético, alguns manuscritos da Septuaginta e a Versão Siríaca. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz oito. Veja 2Rs 24.8. anos de idade quando começou a reinar e reinou três meses e dez dias em Jerusalém. Ele fez o que o Senhor reprova. 10Na primavera o rei Nabucodonosor mandou levá-lo para a Babilônia, junto com objetos de valor retirados do templo do Senhor, e proclamou Zedequias, tio36.10 Ou parente de Joaquim, rei sobre Judá e sobre Jerusalém.
O Reinado de Zedequias, Rei de Judá
11Zedequias tinha vinte e um anos de idade quando começou a reinar, e reinou onze anos em Jerusalém. 12Ele fez o que o Senhor, o seu Deus, reprova e não se humilhou diante do profeta Jeremias, que lhe falava como porta-voz do Senhor. 13Também se revoltou contra o rei Nabucodonosor, que o havia obrigado a fazer um juramento em nome de Deus. Tornou-se muito obstinado e não quis se voltar para o Senhor, o Deus de Israel. 14Além disso, todos os líderes dos sacerdotes e o povo se tornaram cada vez mais infiéis, seguindo todas as práticas detestáveis das outras nações e contaminando o templo do Senhor, consagrado por ele em Jerusalém.
A Queda de Jerusalém
15O Senhor, o Deus dos seus antepassados, advertiu-os várias vezes por meio de seus mensageiros, pois ele tinha compaixão de seu povo e do lugar de sua habitação. 16Mas eles zombaram dos mensageiros de Deus, desprezaram as palavras dele e expuseram ao ridículo os seus profetas, até que a ira do Senhor se levantou contra o seu povo e já não houve remédio. 17O Senhor enviou contra eles o rei dos babilônios36.17 Ou caldeus que, no santuário, matou os seus jovens à espada. Não poupou nem rapazes, nem moças, nem adultos, nem velhos. Deus entregou todos eles nas mãos de Nabucodonosor; 18este levou para a Babilônia todos os utensílios do templo de Deus, tanto os pequenos como os grandes, com os tesouros do templo do Senhor, os do rei e os de seus oficiais. 19Os babilônios incendiaram o templo de Deus e derrubaram o muro de Jerusalém; queimaram todos os palácios e destruíram todos os utensílios de valor que havia neles.
20Nabucodonosor levou para o exílio, na Babilônia, os remanescentes que escaparam da espada, para serem seus escravos e dos seus descendentes, até a época do domínio persa. 21A terra desfrutou os seus descansos sabáticos; descansou durante todo o tempo de sua desolação, até que os setenta anos se completaram, em cumprimento da palavra do Senhor anunciada por Jeremias.
22No primeiro ano do reinado de Ciro, rei da Pérsia, para que se cumprisse a palavra do Senhor anunciada por Jeremias, o Senhor tocou no coração de Ciro, rei da Pérsia, para que fizesse uma proclamação em todo o território de seu domínio e a pusesse por escrito, nestes termos:
23“Assim declaro eu, Ciro, rei da Pérsia:
“ ‘O Senhor, o Deus dos céus, deu-me todos os reinos da terra e designou-me para construir um templo para ele em Jerusalém, na terra de Judá. Quem dentre vocês pertencer ao seu povo vá para Jerusalém, e que o Senhor, o seu Deus, esteja com ele’ ”.
Domnia lui Ioahaz peste Iuda
(2 Regi 23:31-35)
1Apoi poporul țării l‑a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, și l‑a făcut rege în locul tatălui său, la Ierusalim.
2Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. 3Regele Egiptului l‑a detronat la Ierusalim și a cerut țării un tribut de o sută de talanți3 Aproximativ 3 t. de argint și un talant3 Aproximativ 30 kg. de aur. 4Regele Egiptului l‑a făcut rege peste Iuda și Ierusalim, pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, și i‑a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe fratele său, Iehoahaz, Neco l‑a luat și l‑a dus în Egipt.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
(2 Regi 23:36–24:7)
5Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul său. 6Nebucadnețar6 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva acestuia și l‑a legat cu lanțuri de bronz ca să‑l ducă în Babilon. 7Nebucadnețar a adus în Babilon unele din obiectele Casei Domnului și le‑a pus în templul7 Sau: palatul. său din Babilon. 8Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le‑a săvârșit și ceea ce a fost găsit împotriva lui, iată, ele sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“. Și în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
(2 Regi 24:8-17)
9Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni și zece zile. El a făcut ce este rău în ochii Domnului. 10În anul următor, împăratul Nebucadnețar a trimis să‑l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l‑a făcut rege peste Iuda și peste Ierusalim pe unchiul10 Cf. 2 Regi 24:17. Lit.: fratele, termen care se referă adesea la o rudă apropiată. său, Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
(2 Regi 24:18–25:18; Ier. 52:1-3)
11Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. 12El a făcut ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul său, și nu s‑a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului. 13S‑a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadnețar, care‑l pusese să jure pe Dumnezeu. Și‑a înțepenit ceafa și și‑a împietrit inima, ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14Toate căpeteniile preoților, precum și poporul și‑au înmulțit și ei nelegiuirile, luându‑se după toate urâciunile neamurilor și au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfințise la Ierusalim. 15Domnul, Dumnezeul părinților lor, Și‑a trimis mesagerii la ei dis‑de‑dimineață; i‑a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui și de Locuința Sa. 16Ei însă i‑au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, I‑au disprețuit cuvintele și I‑au batjocorit profeții, până când a venit mânia Domnului peste poporul Său și n‑a mai fost vindecare.
Căderea Ierusalimului
(2 Regi 25:1-21; Ier. 39:1-10; 52:4-27)
17Domnul l‑a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor.17 Sau: babilonienilor. El le‑a ucis tinerii cu sabia chiar în Casa Sfântului lor Lăcaș. Nu a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Domnul i‑a dat pe toți în mâna sa. 18Toate obiectele Casei lui Dumnezeu, mari și mici, tezaurul Casei Domnului, bogățiile regelui și ale căpeteniilor sale, pe toate le‑a dus în Babilon. 19Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor și au distrus toate obiectele prețioase.
20Pe cei ce au scăpat de sabie, i‑a dus în captivitate la Babilon, iar aceștia au devenit robii lui și ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăția Persiei, 21adică până când țara s‑a bucurat de Sabatele ei, împlinindu‑se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, țara s‑a odihnit până când s‑au împlinit șaptezeci de ani.
Edictul de repatriere a evreilor
(Ezra 1:1-3)
22În primul an al lui Cirus22 Cirus II cel Mare (559–530 î.Cr.). Cu referire la anul 539 î.Cr., primul an după cucerirea Babilonului., împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, și acesta a pus să se vestească prin viu grai și în scris în toată împărăția sa următoarele:
23„Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei:
«Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi‑a dat toate regatele pământului, m‑a numit să‑I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Lăsați‑l să se suie!»“
