Josias Celebra a Páscoa
1Josias celebrou a Páscoa do Senhor em Jerusalém, e o cordeiro da Páscoa foi abatido no décimo quarto dia do primeiro mês. 2Ele nomeou os sacerdotes para as suas responsabilidades e os encorajou a se dedicarem ao serviço no templo do Senhor. 3Ele disse aos levitas que instruíam todo o Israel e haviam sido consagrados ao Senhor: “Ponham a arca sagrada no templo construído por Salomão, filho de Davi, rei de Israel. Vocês não precisam mais levá-la de um lado para outro sobre os ombros. Agora sirvam ao Senhor, o seu Deus, e a Israel, o povo dele. 4Preparem-se por famílias, em suas divisões, de acordo com a orientação escrita por Davi, rei de Israel, e por seu filho Salomão.
5“Fiquem no Lugar Santo com um grupo de levitas para cada subdivisão das famílias do povo. 6Abatam os cordeiros da Páscoa, consagrem-se e preparem os cordeiros para os seus irmãos israelitas, fazendo o que o Senhor ordenou por meio de Moisés”.
7Josias deu a todo o povo que ali estava um total de trinta mil ovelhas e cabritos para as ofertas da Páscoa, além de três mil bois; tudo foi tirado dos bens pessoais do rei.
8Seus oficiais também contribuíram voluntariamente para o povo, para os sacerdotes e para os levitas. Hilquias, Zacarias e Jeiel, os administradores do templo de Deus, deram aos sacerdotes duas mil e seiscentas ovelhas e cabritos e trezentos bois. 9Também Conanias, com seus irmãos Semaías e Natanael, e os líderes dos levitas Hasabias, Jeiel e Jozabade ofereceram aos levitas cinco mil ovelhas e cabritos e quinhentos bois.
10O serviço foi organizado e os sacerdotes assumiram os seus lugares com os levitas em seus turnos, conforme o rei ordenara. 11Os cordeiros da Páscoa foram abatidos, e os sacerdotes aspergiram o sangue que lhes fora entregue, enquanto os levitas tiravam a pele dos animais. 12Eles separaram também os holocaustos para dá-los aos grupos das famílias do povo, para que elas os oferecessem ao Senhor, conforme está escrito no Livro de Moisés; e fizeram o mesmo com os bois. 13Assaram os animais da Páscoa sobre o fogo, conforme prescrito, cozinharam as ofertas sagradas em potes, caldeirões e panelas, e serviram rapidamente todo o povo. 14Depois disso, os levitas prepararam a parte deles e a dos sacerdotes, pois estes, descendentes de Arão, ficaram sacrificando os holocaustos e as porções de gordura até o anoitecer. Foi por isso que os levitas prepararam a parte deles e a dos sacerdotes, descendentes de Arão.
15Os músicos, descendentes de Asafe, estavam nos locais prescritos por Davi e por Asafe, Hemã e Jedutum, vidente do rei. Os porteiros que guardavam cada porta não precisaram deixar os seus postos, pois os seus colegas levitas prepararam as ofertas para eles.
16Assim, naquele dia, todo o serviço do Senhor foi executado para a celebração da Páscoa e para a apresentação de holocaustos no altar do Senhor, conforme o rei Josias havia ordenado. 17Os israelitas que estavam presentes celebraram a Páscoa naquele dia e durante sete dias celebraram a festa dos pães sem fermento. 18A Páscoa não havia sido celebrada dessa maneira em Israel desde os dias do profeta Samuel; e nenhum dos reis de Israel havia celebrado uma Páscoa como esta, como o fez Josias, com os sacerdotes, os levitas e todo o Judá e Israel que estavam ali com o povo de Jerusalém. 19Esta Páscoa foi celebrada no décimo oitavo ano do reinado de Josias.
A Morte de Josias
20Depois de tudo o que Josias fez, e depois de colocar em ordem o templo, Neco, rei do Egito, saiu para lutar em Carquemis, junto ao Eufrates, e Josias marchou para combatê-lo. 21Neco, porém, enviou-lhe mensageiros, dizendo: “Não interfiras nisso, ó rei de Judá. Desta vez não estou atacando a ti, mas a outro reino com o qual estou em guerra. Deus me disse que me apressasse; por isso para de te opores a Deus, que está comigo; caso contrário ele te destruirá”.
22Josias, contudo, não quis voltar atrás, e disfarçou-se para enfrentá-lo em combate. Ele não quis ouvir o que Neco lhe dissera por ordem de Deus e foi combatê-lo na planície de Megido.
23Na batalha, flecheiros atingiram o rei Josias, pelo que disse aos seus oficiais: “Tirem-me daqui. Estou gravemente ferido”. 24Eles o tiraram do seu carro, colocaram-no em outro e o levaram para Jerusalém, onde morreu. Ele foi sepultado nos túmulos dos seus antepassados, e todos os moradores de Judá e de Jerusalém choraram por ele.
25Jeremias compôs um cântico de lamento em homenagem a Josias, e até hoje todos os cantores e cantoras homenageiam Josias com cânticos de lamento. Estes se tornaram uma tradição em Israel e estão escritos na coletânea de lamentações.
26Os demais acontecimentos do reinado de Josias e os seus atos piedosos, de acordo com o que está escrito na Lei do Senhor, 27todos os acontecimentos, do início ao fim, estão escritos nos registros históricos dos reis de Israel e de Judá.
Celebrarea Paștelui
(2 Regi 23:21-23)
1Iosia a ținut Paștele Domnului la Ierusalim. Oamenii au înjunghiat mieii de Paște în a paisprezecea zi a lunii întâi. 2El le‑a dat preoților îndatoririle lor și i‑a încurajat în ce privește slujba Casei Domnului. 3El le‑a zis leviților, care dădeau învățătură întregului Israel și care erau sfinți pentru Domnul, următoarele:
„Puneți Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Să nu mai fie pentru voi o povară pe umeri! Acum, slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, și poporului Său Israel. 4Așezați‑vă potrivit familiilor voastre și potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, și după cum a scris fiul său Solomon. 5Ocupați‑vă locurile în Lăcaș, câte o parte a familiei leviților pentru fiecare ceată a clanurilor fraților voștri, cei din popor. 6Înjunghiați mieii de Paște, sfințiți‑vă și pregătiți jertfele pentru frații voștri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“
7Iosia a oferit fiilor poporului, tuturor celor prezenți, oi, miei și iezi, toți pentru Paște, în număr de treizeci de mii, precum și trei mii de viței. Acestea erau din averea regelui. 8Căpeteniile regelui au oferit și ei de bunăvoie daruri poporului, preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le‑au dat preoților două mii șase sute de miei pentru Paște și trei sute de viței. 9Conania și frații săi, Șemaia și Netanel, precum și Hașabia, Ieiel și Iozabad, căpetenii ale leviților, le‑au dăruit leviților cinci mii de miei pentru Paște și cinci sute de vite. 10Slujba a fost pregătită, preoții și‑au ocupat locurile, iar leviții s‑au așezat în cete, după cum poruncise regele.
11Apoi au înjunghiat mieii de Paște. Preoții au stropit sângele, luându‑l de la leviții care jupuiseră animalele. 12Au pus deoparte arderile‑de‑tot, ca să le dea fiilor poporului să le ofere Domnului, potrivit cetelor lor, potrivit familiilor părinților lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot așa au făcut și cu vitele. 13Au fript jertfa de Paște la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le‑au fiert în oale, cazane și cratițe și le‑au împărțit în grabă întregului popor. 14După aceea, leviții au pregătit ce era pentru ei și pentru preoți – căci preoții, urmașii lui Aaron, aduseseră arderile‑de‑tot și grăsimile până seara, astfel că leviții au trebuit să facă pregătiri de Paște atât pentru ei, cât și pentru preoți, urmașii lui Aaron.
15Cântăreții, urmașii lui Asaf, erau la locul lor, așa cum poruncise David, Asaf, Heman și Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să‑și întrerupă slujba, deoarece leviții, frații lor, au pregătit jertfa de Paște pentru ei.
16Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paștele și să se poată aduce arderile‑de‑tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17Fiii lui Israel, aflați atunci la Ierusalim, au sărbătorit Paștele și Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile. 18Paște ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din zilele profetului Samuel. Niciun rege al lui Israel nu mai sărbătorise un Paște precum cel sărbătorit de Iosia, alături de preoți, leviți, toți cei din Iuda și din Israel, care se aflau acolo, și locuitorii Ierusalimului. 19Acest Paște a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.
Împrejurările morții lui Iosia
(2 Regi 23:28-30)
20După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco20 Neco sau Nekau II (610–595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI., regele Egiptului, s‑a suit să lupte împotriva Carchemișului, pe Eufrat. Iosia i‑a ieșit împotrivă. 21Neco i‑a trimis mesageri, zicând: „Ce am eu de‑a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi‑a zis să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te distrugă!“ 22Dar Iosia nu s‑a întors, ci s‑a deghizat ca să lupte împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu, astfel că s‑a dus să lupte în valea Meghido. 23Arcașii l‑au lovit pe regele Iosia, și regele le‑a zis slujitorilor săi: „Luați‑mă, căci sunt grav rănit!“ 24Slujitorii lui l‑au luat din carul de luptă, l‑au transportat cu un alt car al lui și l‑au adus la Ierusalim. El a murit și a fost înmormântat în mormintele părinților lui. Toți cei din Iuda și din Ierusalim l‑a bocit pe Iosia.
25Ieremia a compus o cântare de jale pentru Iosia și, până în ziua aceasta, toți cântăreții și cântărețele amintesc de Iosia în cântările lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel și s‑au păstrat scrise în „Cântările de jale“.
26Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioșie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27cele dintâi și cele de pe urmă isprăvi ale lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“.
