As Reformas de Josias
1Josias tinha oito anos de idade quando começou a reinar e reinou trinta e um anos em Jerusalém. 2Ele fez o que o Senhor aprova e andou nos caminhos de Davi, seu predecessor, sem desviar-se nem para a direita nem para a esquerda.
3No oitavo ano do seu reinado, sendo ainda bem jovem, ele começou a buscar o Deus de Davi, seu predecessor. No décimo segundo ano, começou a purificar Judá e Jerusalém dos altares idólatras, dos postes sagrados, das imagens esculpidas e dos ídolos de metal. 4Sob as suas ordens foram derrubados os altares dos baalins; além disso, ele despedaçou os altares de incenso34.4 Provavelmente colunas dedicadas ao deus sol; também no versículo 7. que ficavam acima deles. Também despedaçou e reduziu a pó os postes sagrados, as imagens esculpidas e os ídolos de metal, e os espalhou sobre os túmulos daqueles que lhes haviam oferecido sacrifícios. 5Depois queimou os ossos dos sacerdotes sobre esses altares, purificando assim Judá e Jerusalém. 6Nas cidades das tribos de Manassés, de Efraim e de Simeão, e até mesmo de Naftali, e nas ruínas ao redor delas, 7derrubou os altares e os postes sagrados, esmagou os ídolos, reduzindo-os a pó, e despedaçou todos os altares de incenso espalhados por Israel. Então voltou para Jerusalém.
8No décimo oitavo ano do seu reinado, a fim de purificar o país e o templo, ele enviou Safã, filho de Azalias, e Maaseias, governador da cidade, junto com Joá, filho do arquivista real Joacaz, para restaurarem o templo do Senhor, o seu Deus.
9Eles foram entregar ao sumo sacerdote Hilquias a prata que havia sido trazida ao templo de Deus e que os porteiros levitas haviam recolhido das ofertas do povo de Manassés e de Efraim, e de todo o remanescente de Israel, e também de todo o povo de Judá e de Benjamim e dos habitantes de Jerusalém. 10Confiaram a prata aos homens nomeados para supervisionarem a reforma no templo do Senhor, os quais pagavam os trabalhadores que faziam os reparos no templo. 11Também deram dessa prata aos carpinteiros e aos construtores para comprarem pedras lavradas e madeira para as juntas e as vigas dos edifícios que os reis de Judá haviam deixado ficar em ruínas.
12Esses homens fizeram o trabalho com fidelidade. Eram dirigidos por Jaate e Obadias, levitas descendentes de Merari, e por Zacarias e Mesulão, descendentes de Coate. Todos os levitas que sabiam tocar instrumentos musicais 13estavam encarregados dos operários e supervisionavam todos os trabalhadores em todas as funções. Outros levitas eram secretários, oficiais e porteiros.
O Livro da Lei é Encontrado
14Enquanto recolhiam a prata que tinha sido trazida para o templo do Senhor, o sacerdote Hilquias encontrou o Livro da Lei do Senhor que havia sido dada por meio de Moisés. 15Hilquias disse ao secretário Safã: “Encontrei o Livro da Lei no templo do Senhor”. E o entregou a Safã.
16Então Safã levou o Livro ao rei e lhe informou: “Teus servos estão fazendo tudo o que lhes foi ordenado. 17Fundiram a prata que estava no templo do Senhor e a confiaram aos supervisores e aos trabalhadores”. 18E acrescentou: “O sacerdote Hilquias entregou-me um livro”. E Safã leu trechos do Livro para o rei.
19Assim que o rei ouviu as palavras da Lei, rasgou suas vestes 20e deu estas ordens a Hilquias, a Aicam, filho de Safã, a Abdom, filho de Mica34.20 Também chamado Acbor, filho de Micaías., ao secretário Safã e ao auxiliar real Asaías: 21“Vão consultar o Senhor por mim e pelo remanescente de Israel e de Judá acerca do que está escrito neste livro que foi encontrado. A ira do Senhor contra nós deve ser grande, pois os nossos antepassados não obedeceram à palavra do Senhor e não agiram de acordo com tudo o que está escrito neste livro”.
22Hilquias e aqueles que o rei tinha enviado com ele34.22 Conforme um manuscrito do Texto Massorético, a Vulgata e a Versão Siríaca. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético não traz tinha enviado com ele. foram falar com a profetisa Hulda, mulher de Salum, filho de Tocate34.22 Também chamado Ticvá. e neto de Harás, e responsável pelo guarda-roupa do templo. Ela morava no bairro novo de Jerusalém.
23Hulda lhes disse: “Assim diz o Senhor, o Deus de Israel: ‘Digam ao homem que os enviou a mim: 24Assim diz o Senhor: Eu vou trazer uma desgraça sobre este lugar e sobre os seus habitantes; todas as maldições escritas no livro que foi lido na presença do rei de Judá. 25Porque me abandonaram e queimaram incenso a outros deuses, provocando a minha ira por meio de todos os ídolos que as mãos deles têm feito34.25 Ou por meio de tudo o que eles têm feito, minha ira arderá contra este lugar e não será apagada’. 26Digam ao rei de Judá, que os enviou para consultar o Senhor: Assim diz o Senhor, o Deus de Israel, acerca das palavras que você ouviu: 27‘Já que o seu coração se abriu e você se humilhou diante de Deus quando ouviu o que ele falou contra este lugar e contra os seus habitantes e você se humilhou diante de mim, rasgou as suas vestes e chorou na minha presença, eu o ouvi’, declara o Senhor. 28‘Portanto, eu o reunirei aos seus antepassados, e você será sepultado em paz. Seus olhos não verão a desgraça que trarei sobre este lugar e sobre os seus habitantes’ ”.
Então eles levaram a resposta a Josias.
29Em face disso, o rei convocou todas as autoridades de Judá e de Jerusalém. 30Depois subiu ao templo do Senhor acompanhado por todos os homens de Judá, todo o povo de Jerusalém, os sacerdotes e os levitas: todo o povo, dos mais simples aos mais importantes34.30 Ou dos mais jovens aos mais velhos. Para todos o rei leu em alta voz todas as palavras do Livro da Aliança, que havia sido encontrado no templo do Senhor. 31Ele tomou o seu lugar e, na presença do Senhor, fez uma aliança, comprometendo-se a seguir o Senhor e obedecer de todo o coração e de toda a alma aos seus mandamentos, aos seus testemunhos e aos seus decretos, cumprindo as palavras da aliança escritas naquele livro.
32Depois fez com que todos em Jerusalém e em Benjamim se comprometessem com a aliança; os habitantes de Jerusalém passaram a cumprir a aliança de Deus, o Deus dos seus antepassados.
33Josias retirou todos os ídolos detestáveis de todo o território dos israelitas e obrigou todos os que estavam em Israel a servirem ao Senhor, o seu Deus. E enquanto ele viveu, o povo não deixou de seguir o Senhor, o Deus dos seus antepassados.
Domnia lui Iosia peste Iuda
(2 Regi 22:1-2; 23:4-20)
1Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de treizeci și unu de ani. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului și a umblat pe căile tatălui său David, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga.
3În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să‑L caute pe Dumnezeul tatălui său David. Iar în al doisprezecelea an al domniei sale, a început să curățească Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de așere, de chipuri cioplite și de idoli turnați. 4Au dărâmat înaintea lui altarele baalilor și au tăiat în bucăți altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora; a sfărâmat așerele, chipurile cioplite și idolii turnați, i‑a făcut pulbere și a presărat‑o pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, 5iar oasele preoților lor le‑a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curățit ținutul lui Iuda și Ierusalimul. 6În cetățile lui Manase, Efraim, Simeon și până în Neftali, precum și în ruinele dimprejurul lor, 7a dărâmat altarele și așerele, a făcut pulbere chipurile cioplite și a tăiat în bucăți toate altarele pentru tămâiere din tot ținutul lui Israel. Apoi s‑a întors la Ierusalim.
Restaurarea Casei Domnului
(2 Regi 22:3-7)
8În al optsprezecelea an al domniei lui, ca să curățească țara și Casa, Iosia l‑a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, conducătorul cetății, și pe Ioah, fiul cronicarului Iehoahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul lui.
9Aceștia s‑au dus la marele preot Hilchia și i‑au dat argintul care a fost adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviți, adică de paznicii porții, de la cei din Manase și Efraim, de la toată rămășița lui Israel, de la toți cei din Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceștia l‑au dat lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, pentru repararea și restaurarea Casei; 11l‑au dat tâmplarilor și constructorilor ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi, precum și pentru placarea clădirilor pe care le distruseseră regii lui Iuda.
12Oamenii își făceau cu credincioșie lucrarea. Peste ei au fost numiți ca responsabili Iahat și Obadia, leviți dintre urmașii lui Merari, precum și Zaharia și Meșulam, dintre chehatiți. Toți leviții care erau pricepuți să cânte la instrumente muzicale 13vegheau asupra cărăușilor și îi supravegheau pe toți cei ce făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alți leviți erau scribi, supraveghetori și portari.
Cartea Legii și reforma religioasă
(2 Regi 22:8-20; 23:1-3)
14În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului, care fusese dată prin Moise. 15Hilchia a luat cuvântul și i‑a zis scribului Șafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i‑a dat Cartea lui Șafan.
16Șafan a adus Cartea la rege și i‑a adus totodată și următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le‑ai dat să facă. 17Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l‑au dat celor ce supraveghează și celor ce fac lucrarea.“ 18Apoi scribul Șafan l‑a înștiințat pe rege, zicând: „Preotul Hilchia mi‑a dat o Carte!“ Apoi Șafan a citit din ea înaintea regelui.
19Când a auzit regele cuvintele Legii, și‑a sfâșiat hainele. 20Și regele le‑a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica20 Numit și Acbor, fiul lui Micaia., scribului Șafan și lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: 21„Duceți‑vă și întrebați‑L pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și a lui Iuda, cu privire la cuvintele Cărții care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului care s‑a revărsat asupra noastră, pentru că părinții noștri n‑au păzit Cuvântul Domnului și n‑au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta.“
22Hilchia și oamenii regelui s‑au dus la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Tokhat22 Numit și Tikva., fiul lui Hasrah22 Numit și Harhas; compară cu 2 Regi 22:14., păzitorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou22 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a orașului unde locuiau cei mai înstăriți. și i‑au spus toate acestea. 23Ea le‑a răspuns: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneți omului care v‑a trimis la mine că 24așa vorbește Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele care sunt scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. 25Pentru că M‑au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu‑Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea se va revărsa împotriva acestui loc și nu se va stinge!» 26Totodată spuneți‑i regelui lui Iuda, care v‑a trimis să‑L întrebați pe Domnul, următoarele: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‑ai auzit: 27‘Pentru că ți s‑a înmuiat inima și te‑ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te‑ai smerit înaintea Mea, ți‑ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, iată că și Eu am auzit, zice Domnul! 28De aceea, iată că te voi adăuga la părinții tăi și vei fi așezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui!’»“
Ei i‑au adus regelui răspunsul acesta.
29Atunci regele a trimis și i‑a strâns pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 30Regele s‑a suit la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu leviții, cu întreg poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 31Regele a stat în picioare lângă locul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându‑se să‑L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, mărturiile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta.
32Apoi el i‑a făcut să intre în legământ pe toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și astfel locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor.
33Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile unde erau fiii lui Israel și i‑a făcut pe toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. În toate zilele lui, ei nu s‑au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul părinților lor.
