Sisaque Ataca Jerusalém
1Depois que Roboão se fortaleceu e se firmou como rei, ele e todo o Israel12.1 Isto é, Judá, como ocorre frequentemente em 2 Crônicas. abandonaram a lei do Senhor. 2Por terem sido infiéis ao Senhor, Sisaque, rei do Egito, atacou Jerusalém no quinto ano do reinado de Roboão. 3Com mil e duzentos carros de guerra, sessenta mil cavaleiros e um exército incontável de líbios, suquitas e etíopes12.3 Hebraico: cuxitas., que vieram do Egito com ele, 4conquistou as cidades fortificadas de Judá e chegou até Jerusalém.
5Então o profeta Semaías apresentou-se a Roboão e aos líderes de Judá que se haviam reunido em Jerusalém, fugindo de Sisaque, e lhes disse: “Assim diz o Senhor: ‘Vocês me abandonaram; por isso eu agora os abandono, entregando-os a Sisaque’ ”.
6Os líderes de Israel e o rei se humilharam e disseram: “O Senhor é justo”.
7Quando o Senhor viu que eles se humilharam, veio a Semaías esta palavra do Senhor: “Visto que eles se humilharam, não os destruirei, mas em breve lhes darei livramento. Minha ira não será derramada sobre Jerusalém por meio de Sisaque. 8Eles, contudo, ficarão sujeitos a ele, para que aprendam a diferença entre servir a mim e servir aos reis de outras terras”.
9Quando Sisaque, rei do Egito, atacou Jerusalém, levou todos os tesouros do templo do Senhor e do palácio real, inclusive os escudos de ouro que Salomão havia feito. 10Por isso o rei Roboão mandou fazer escudos de bronze para substituí-los e os entregou aos chefes da guarda da entrada do palácio real. 11Sempre que o rei ia ao templo do Senhor, os guardas empunhavam os escudos e, em seguida, os devolviam à sala da guarda.
12Como Roboão se humilhou, a ira do Senhor afastou-se dele, e ele não foi totalmente destruído. Na verdade, em Judá ainda havia algo de bom.
13O rei Roboão firmou-se no poder em Jerusalém e continuou a reinar. Tinha quarenta e um anos de idade quando começou a reinar e reinou dezessete anos em Jerusalém, cidade que o Senhor havia escolhido entre todas as tribos de Israel para nela pôr o seu nome. Sua mãe, uma amonita, chamava-se Naamá. 14Ele agiu mal porque não dispôs o seu coração para buscar o Senhor.
15Os demais acontecimentos do reinado de Roboão, do início ao fim, estão escritos nos relatos do profeta Semaías e do vidente Ido, que tratam de genealogias. Houve guerra constante entre Roboão e Jeroboão. 16Roboão descansou com os seus antepassados e foi sepultado na Cidade de Davi; seu filho Abias foi o seu sucessor.
Invazia egipteană
(1 Regi 14:25-28)
1Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit Legea Domnului și tot Israelul1 Adică Iuda (în multe locuri din carte). a părăsit‑o împreună cu el. 2În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căci israeliții fuseseră necredincioși Domnului. 3El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchiți3 Mercenari străini de origine libiană. și cușiți3 Popor din regiunea Nilului Superior; etiopieni sau nubieni.. 4El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.
5Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Șișak, și le‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesc lăsându‑vă în mâna lui Șișak!“
6Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis:
– Domnul este drept!
7Când a văzut Domnul că s‑au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak. 8Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regilor8 Lit.: regatelor. altor țări.“
9Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile Casei Domnului și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon. 10În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor10-11 Lit.: căpeteniilor alergătorilor., cei care păzeau intrarea palatului regelui. 11De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, căpeteniile gărzilor veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. 12Pentru că s‑a smerit, mânia Domnului s‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.
(1 Regi 14:21-24, 29-31)
13Regele Roboam și‑a întărit conducerea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. 14El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute pe Domnul. 15Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul. 16Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.
