Como Discernir os Espíritos
1Amados, não creiam em qualquer espírito, mas examinem os espíritos para ver se eles procedem de Deus, porque muitos falsos profetas têm saído pelo mundo. 2Vocês podem reconhecer o Espírito de Deus4.2 Ou espírito que vem de Deus deste modo: todo espírito que confessa que Jesus Cristo veio em carne procede de Deus; 3mas todo espírito que não confessa Jesus não procede de Deus. Esse é o espírito do anticristo4.3 Ou espírito que vem do anticristo, acerca do qual vocês ouviram que está vindo, e agora já está no mundo.
4Filhinhos, vocês são de Deus e os venceram, porque aquele que está em vocês é maior do que aquele que está no mundo. 5Eles vêm do mundo. Por isso, o que falam procede do mundo, e o mundo os ouve. 6Nós viemos de Deus, e todo aquele que conhece a Deus nos ouve; mas quem não vem de Deus não nos ouve. Dessa forma reconhecemos o Espírito4.6 Ou espírito da verdade e o espírito do erro.
O Amor de Deus
7Amados, amemos uns aos outros, pois o amor procede de Deus. Aquele que ama é nascido de Deus e conhece a Deus. 8Quem não ama não conhece a Deus, porque Deus é amor. 9Foi assim que Deus manifestou o seu amor entre nós: enviou o seu Filho Unigênito4.9 Ou Único ao mundo, para que pudéssemos viver por meio dele. 10Nisto consiste o amor: não em que nós tenhamos amado a Deus, mas em que ele nos amou e enviou seu Filho como propiciação pelos nossos pecados.4.10 Ou sacrifício que desvia a ira de Deus, tirando os nossos pecados. 11Amados, visto que Deus assim nos amou, nós também devemos amar uns aos outros. 12Ninguém jamais viu a Deus; se amarmos uns aos outros, Deus permanece em nós, e o seu amor está aperfeiçoado em nós.
13Sabemos que permanecemos nele, e ele em nós, porque ele nos deu do seu Espírito. 14E vimos e testemunhamos que o Pai enviou seu Filho para ser o Salvador do mundo. 15Se alguém confessa publicamente que Jesus é o Filho de Deus, Deus permanece nele, e ele em Deus. 16Assim conhecemos o amor que Deus tem por nós e confiamos nesse amor.
Deus é amor. Todo aquele que permanece no amor permanece em Deus, e Deus nele. 17Dessa forma o amor está aperfeiçoado entre nós, para que no dia do juízo tenhamos confiança, porque neste mundo somos como ele. 18No amor não há medo; ao contrário o perfeito amor expulsa o medo, porque o medo supõe castigo. Aquele que tem medo não está aperfeiçoado no amor.
19Nós amamos porque ele nos amou primeiro. 20Se alguém afirmar: “Eu amo a Deus”, mas odiar seu irmão, é mentiroso, pois quem não ama seu irmão, a quem vê, não pode amar a Deus, a quem não vê.4.20 Vários manuscritos dizem como pode amar a Deus, a quem não vê? 21Ele nos deu este mandamento: Quem ama a Deus, ame também seu irmão.
Duhul lui Dumnezeu și duhul lui anticrist
1Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși. 2Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3iar orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine.3 În v. 2-3 Ioan face aluzie la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 2 Ioan 7), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acum el este deja în lume. 4Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i‑ați învins4 Cu referire la faptul că ei i‑au învins pe profeții falși., pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5Ei sunt din lume și, de aceea, ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta știm care este Duhul adevărului și care este duhul rătăcirii.6 Sau: înșelăciunii.
Dragostea este din Dumnezeu
7Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și‑L cunoaște pe Dumnezeu! 8Cel care nu iubește nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu în9 Sau: printre. noi: Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. 10În aceasta constă10 Lit.: este. dragostea: nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. 11Preaiubiților, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. 12Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi.
13Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne‑a dat din Duhul Său. 14Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L‑a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în16 Sau: față de. noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. 17În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi. 18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n‑a fost făcut desăvârșit în dragoste. 19Noi iubim19 Unele mss conțin Noi Îl iubim pe El, iar altele Noi ne iubim unii pe alții. pentru că El ne‑a iubit mai întâi. 20Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu‑și iubește fratele pe care l‑a văzut, nu‑L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L‑a văzut. 21Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine‑L iubește pe Dumnezeu, să‑și iubească și fratele!
