1 Crônicas 16 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

1 Crônicas 16:1-43

1Eles trouxeram a arca de Deus e a colocaram na tenda que Davi lhe havia preparado, e ofereceram holocaustos16.1 Isto é, sacrifícios totalmente queimados; também no versículo 40. e sacrifícios de comunhão16.1 Ou de paz diante de Deus. 2Após oferecer os holocaustos e os sacrifícios de comunhão, Davi abençoou o povo em nome do Senhor 3e deu um pão, um bolo de tâmaras16.3 Ou um pedaço de carne; ou ainda um pouco de vinho e um bolo de uvas passas a cada homem e a cada mulher israelita.

4Davi nomeou alguns dos levitas para ministrarem diante da arca do Senhor, fazendo petições, dando graças e louvando o Senhor, o Deus de Israel. 5Desses, Asafe era o chefe, Zacarias vinha em seguida, e depois Jeiel, Semiramote, Jeiel, Matitias, Eliabe, Benaia, Obede-Edom e Jeiel. Eles deviam tocar lira e harpa enquanto Asafe tocava os címbalos. 6Os sacerdotes Benaia e Jaaziel deviam tocar diariamente as trombetas diante da arca da aliança de Deus.

O Salmo de Gratidão de Davi

7Foi naquele dia que, pela primeira vez, Davi encarregou Asafe e seus parentes de louvarem o Senhor com salmos de gratidão:

8“Deem graças ao Senhor, clamem pelo seu nome,

divulguem entre as nações o que ele tem feito.

9Cantem para ele, louvem-no;

contem todos os seus atos maravilhosos.

10Gloriem-se no seu santo nome;

alegre-se o coração dos que buscam o Senhor.

11Olhem para o Senhor e para a sua força;

busquem sempre a sua face.

12Lembrem-se das maravilhas que ele fez,

dos seus prodígios e das ordenanças que pronunciou,

13ó descendentes de Israel, seu servo,

ó filhos de Jacó, seus escolhidos.

14Ele é o Senhor, o nosso Deus;

seu domínio alcança toda a terra.

15“Para sempre se lembra16.15 Conforme alguns manuscritos da Septuaginta. O Texto Massorético diz lembrem-se. Veja Sl 105.8. da sua aliança,

da palavra que ordenou para mil gerações,

16da aliança que fez com Abraão,

do juramento que fez a Isaque,

17que confirmou para Jacó como um decreto

e para Israel como uma aliança eterna, dizendo:

18‘A vocês darei a terra de Canaã,

a herança que possuirão’.

19“Quando eles ainda eram poucos,

muito poucos, sendo estrangeiros nela

20e vagueando de nação em nação,

de um reino a outro,

21ele não permitiu que ninguém os oprimisse;

por causa deles repreendeu reis, ordenando:

22‘Não maltratem os meus ungidos;

não façam mal aos meus profetas’.

23“Cantem ao Senhor, todas as terras!

Proclamem a sua salvação dia após dia!

24Anunciem a sua glória entre as nações,

seus feitos maravilhosos entre todos os povos!

25“Pois o Senhor é grande e muitíssimo digno de louvor,

ele deve ser mais temido que todos os deuses.

26Pois todos os deuses das nações não passam de ídolos,

mas o Senhor fez os céus.

27O esplendor e a majestade estão diante dele;

força e alegria, na sua habitação.

28“Deem ao Senhor, ó famílias das nações,

deem ao Senhor glória e força!

29Deem ao Senhor a glória devida ao seu nome.

Tragam ofertas e venham à sua presença.

Adorem o Senhor no esplendor da sua santidade,

30tremam diante dele, todas as nações!

Firmou o mundo, e este não se abalará!

31“Que os céus se alegrem e a terra exulte,

e diga-se entre as nações: ‘O Senhor reina!’

32Ressoe o mar e tudo o que nele existe;

exultem os campos e tudo o que neles há!

33Então as árvores da floresta cantarão de alegria,

cantarão diante do Senhor,

pois ele vem julgar a terra.

34“Rendam graças ao Senhor, pois ele é bom;

o seu amor dura para sempre.

35Clamem: ‘Salva-nos, ó Deus, nosso Salvador!

Reúne-nos e livra-nos das nações,

para que demos graças ao teu santo nome

e façamos do teu louvor a nossa glória’.

36Bendito seja o Senhor, o Deus de Israel,

de eternidade a eternidade”.

Então todo o povo exclamou: “Amém!” e “Louvado seja o Senhor!”

37Davi deixou Asafe e seus parentes diante da arca da aliança do Senhor para ali ministrarem regularmente, de acordo com as prescrições para cada dia. 38Também deixou Obede-Edom e seus sessenta e oito parentes para ministrarem com eles. Obede-Edom, filho de Jedutum, e também Hosa foram porteiros.

39Davi deixou o sacerdote Zadoque e seus parentes sacerdotes diante do tabernáculo do Senhor em Gibeom 40para, regularmente, de manhã e à tarde, apresentarem holocaustos no altar de holocaustos, de acordo com tudo o que está escrito na Lei do Senhor, que ele deu a Israel. 41Com eles estavam Hemã e Jedutum e os outros designados para darem graças ao Senhor, exclamando: “O seu amor dura para sempre”. 42Hemã e Jedutum eram responsáveis pelas trombetas, pelos címbalos e pelos outros instrumentos musicais para o culto. Os filhos de Jedutum foram nomeados como porteiros.

43Então todo o povo partiu, cada um para a sua casa, e Davi voltou para casa para abençoar sua família.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 16:1-43

1Au adus Chivotul lui Dumnezeu și l‑au așezat în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi‑de‑tot și jertfe de pace1-2 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 2După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3și a împărțit întregului Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o turtă de curmale3 Sensul termenului ebraic este nesigur. Unele traduceri redau: o bucată de carne. și o turtă cu stafide.

4I‑a pus înaintea Chivotului Domnului pe unii dintre leviții slujitori ca să‑L amintească, să‑I mulțumească și să‑L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau din harfe și din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6iar preoții Benaia și Iahaziel sunau continuu din trâmbițe înaintea Chivotului Legământului cu Dumnezeu.

Psalmul de laudă al lui David

(Ps. 105:1-15; 96; 106:1, 47-48)

7În ziua aceea, David i‑a desemnat, pentru prima dată, pe Asaf și pe frații lui, să mulțumească Domnului.

8„Mulțumiți Domnului,

chemați Numele Lui,

faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

9Cântați‑I, cântați spre lauda Lui,

vestiți toate minunile Lui!

10Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!

11Căutați pe Domnul și puterea Lui,

căutați întotdeauna fața Lui!

12Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,

de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,

13sămânță13 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. a robului Său Israel,

fii ai lui Iacov, aleșii Lui!

14El este Domnul, Dumnezeul nostru,

și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.

15Aduceți‑vă aminte mereu de legământul Lui,

de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,

16de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,

de jurământul Lui către Isaac,

17pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre

și față de Israel printr‑un legământ veșnic,

18zicând: «Ție îți voi da țara Canaan

ca parte a moștenirii voastre.»

19Pe atunci voi erați doar câțiva oameni,

puțini la număr și străini în țară.

20Ei călătoreau de la un neam la alt neam,

și de la un regat la alt popor.

21El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească

și a mustrat regi pentru ei:

22«Nu vă atingeți de unșii Mei

și nu‑i vătămați pe profeții Mei!»

23Cântați Domnului toți locuitorii pământului!

Vestiți în fiecare zi izbăvirea Lui!

24Istorisiți printre neamuri slava Lui

și printre toate popoarele – minunile Lui!

25Căci mare este Domnul și foarte vrednic să fie lăudat!

El este mai de temut decât toți dumnezeii.

26Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli,

dar Domnul a făcut cerurile.

27Splendoarea și măreția sunt înaintea feței Lui,

iar tăria și bucuria – în Locuința Lui.

28Familii ale popoarelor, dați Domnului,

dați Domnului slavă și cinstiți‑I tăria!

29Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!

Aduceți un dar de mâncare și veniți înaintea Lui!

Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!29 Sau: în splendoarea sfințeniei! Termenul sfințenie se poate referi la Domnul Însuși, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoțească (vezi Ps. 110:3).

30Tremurați înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!

Lumea stă neclintită și nu poate fi clătinată.

31Să se bucure cerurile și să se înveselească pământul!

Să se spună printre neamuri: «Domnul împărățește!»

32Să vuiască marea și tot ce este în ea,

să tresalte câmpia și tot ce este pe ea!

33Atunci copacii pădurii vor striga de bucurie înaintea Domnului,

căci El vine să judece pământul.

34Mulțumiți Domnului, căci este bun!

Căci în veac ține îndurarea34 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui!

35Ziceți: «Izbăvește‑ne, Dumnezeul izbăvirii noastre,

strânge‑ne și eliberează‑ne dintre neamuri,

ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt

și să ne fălim aducându‑Ți laudă.»

36Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!“

Tot poporul a zis „Amin!“ și L‑a lăudat pe Domnul.

37David i‑a lăsat înaintea Chivotului Legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu‑și datoria zi de zi. 38L‑a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari. 39David l‑a pus pe preotul Țadok împreună cu frații lui, preoții, înaintea Tabernaculului Domnului, de pe înălțimea care era în Ghivon, 40ca să aducă arderi‑de‑tot Domnului, pe altarul arderilor‑de‑tot, în fiecare dimineață și în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit‑o lui Israel. 41Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun și cei rămași dintre cei care fuseseră aleși și desemnați pe nume ca să mulțumească Domnului, căci în veac ține îndurarea Lui. 42Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

43Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia.