Domnul promite restaurarea Ierusalimului
1Cuvântul Domnului Oștirilor a venit la mine și mi‑a zis:
2„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos cu o mare gelozie pentru Sion și sunt aprins de gelozie pentru el.»
3Așa vorbește Domnul: «Mă voi întoarce în Sion și voi locui în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul va fi numit ‘Cetatea Adevărului’, iar muntele Domnului Oștirilor va fi numit ‘Muntele cel Sfânt.’»
4Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Bătrâni și femei în vârstă vor ședea iarăși în piețele Ierusalimului, fiecare cu toiagul său în mână, datorită mulțimii zilelor lor. 5Piețele cetății vor fi pline de băieți și fete care se vor juca pe străzile lui.»
6Așa vorbește Domnul Oștirilor: «În acele zile, lucrul acesta va părea o minune în ochii rămășiței acestui popor, dar oare va fi o minune și în ochii Mei?» zice Domnul Oștirilor.
7Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Iată, îl voi izbăvi pe poporul Meu din țara de la răsărit și din țara de la asfințitul soarelui.7 Sau: de la un capăt la celălalt al pământului. 8Îi voi aduce înapoi și vor locui în mijlocul Ierusalimului. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, cu credincioșie și cu dreptate.»
9Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Întăriți‑vă mâinile, voi care ascultați în aceste zile cuvintele rostite prin gura profeților, care au vorbit în ziua când temelia Casei Domnului Oștirilor a fost pusă pentru zidirea Templului. 10Căci înainte de aceste zile nu exista răsplată nici pentru om, nici pentru animale și, din cauza vrăjmașului, cei ce se duceau și veneau nu aveau pace. Îi stârnisem pe toți oamenii împotriva semenilor lor. 11Dar acum nu‑i voi mai face rămășiței acestui popor ca în trecut, zice Domnul Oștirilor, 12ci vor semăna în pace12 Sau: sămânța va crește (sănătoasă)., vița își va da rodul, pământul își va da recolta iar cerul își va lăsa roua să cadă. Toate acestea le voi da în stăpânirea rămășiței acestui popor. 13Și, așa cum ați fost un blestem printre neamuri, Casă a lui Iuda și Casă a lui Israel, tot astfel vă voi mântui și veți fi o binecuvântare. Nu vă temeți deci, ci întăriți‑vă mâinile!»
14Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: «După cum am plănuit să vă fac rău când M‑au mâniat părinții voștri, zice Domnul Oștirilor, și nu Mi‑a părut rău, 15tot așa și acum, în zilele acestea, plănuiesc să fac bine din nou Ierusalimului și Casei lui Iuda! Nu vă temeți! 16Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le faceți: fiecare să spună semenului său adevărul! Să judecați la porțile voastre pe temeiul adevărului și al dreptății depline! 17Să nu gândiți rău în inima voastră împotriva semenului vostru și să nu iubiți jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul.»“
18Cuvântul Domnului Oștirilor a venit la mine și mi‑a zis: 19„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a șaptea și postul din luna a zecea19 Postul din luna a patra comemora spargerea zidului Ierusalimului (2 Regi 25:3-4); cel din luna a cincea, incendierea Templului (2 Regi 25:8-10); cel din luna a șaptea, asasinarea lui Ghedalia (2 Regi 25:22-25); cel din luna a zecea, începutul asediului Ierusalimului (2 Regi 25:1). vor deveni pentru Casa lui Iuda prilejuri de bucurie și de veselie și sărbători plăcute. Iubiți deci adevărul și pacea!»
20Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Vor veni din nou popoare și locuitori ai multor cetăți. 21Locuitorii unei cetăți vor merge la cealaltă și vor zice: ‘Haideți să mergem să ne rugăm Domnului și să‑L căutăm pe Domnul Oștirilor! Voi merge chiar eu însumi!’ 22Vor veni multe popoare și neamuri puternice să‑L caute pe Domnul Oștirilor în Ierusalim și să se roage Domnului.»
23Așa vorbește Domnul Oștirilor: «În zilele acelea, zece oameni din orice limbă a neamurilor vor apuca un iudeu de poala hainei, îl vor apuca și‑i vor zice: ‘Vrem să mergem cu voi, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu voi!’»“
Herren lover at velsigne Jerusalem
1Dernæst sagde Herren til mig: 2„Jerusalem har en særlig plads i mit hjerte, og jeg er vred på dem, der så grusomt raserede byen. 3Jeg vil vende tilbage til Zion og bosætte mig der, og Jerusalem skal kaldes ‚Sandhedens og retfærdighedens by’, og tempelbjerget ‚Den Almægtiges hellige bjerg’.
4På Jerusalems torve skal der atter sidde gamle kvinder og mænd, som bruger stok på grund af deres høje alder, 5og gaderne skal vrimle af legende drenge og piger. 6Jeg ved, at det lyder som en umulighed for den rest, som er tilbage af Judas folk, men det er ikke umuligt for mig, siger Herren. 7Jeg vil samle mit folk fra øst og fra vest 8og føre dem hjem til Jerusalem. De skal være mit folk, og jeg vil være deres Gud, så de kan opleve sandhed og retfærdighed.
9Vær ved godt mod og fortsæt arbejdet med at genopbygge templet. I har hørt Herrens opmuntrende ord gennem profeterne både nu, og dengang genopbygningen af templet skulle til at begynde. 10Før I begyndte, var der stor fattigdom, og ingen kunne være i fred for fjenderne, ja, alle var fjendtlige over for hinanden. 11Men nu bliver det anderledes, siger Herren, den Almægtige. 12Nu skaber jeg fred og fremgang. Vinstokkene skal igen bære frugt, jorden skal igen frembringe korn, og himlen give regn. Sådan vil jeg velsigne den rest af mit folk, som er tilbage. 13Både Judas og Israels land har været et eksempel til skræk og advarsel for andre folkeslag, men jeg vil frelse dem, så de i stedet kan blive til velsignelse. Vær derfor ikke bange, men tag mod til jer. 14-15Ligesom jeg før i tiden satte mig for at straffe jeres forfædre, når de vækkede min vrede, og jeg ikke ændrede mening, sådan har jeg nu sat mig for at velsigne Jerusalem og Judas folk. Vær derfor ikke bange. 16Men I skal tale sandhed og lade retfærdigheden råde i jeres retssager, så der bliver fred. 17Læg ikke ondskabsfulde planer imod hinanden og sværg ikke falsk, for den slags hader jeg, siger Herren.
18-19Hvad angår fastedagene i den fjerde, femte, syvende og tiende måned, så skal de blive til glædesfester. I skal sætte en ære i at elske sandheden og holde fred med hinanden. 20Engang vil folk fra hele verden komme til jer, siger Herren, den Almægtige. 21De vil sige til hinanden: ‚Kom, lad os rejse til Jerusalem og søge Herren, så han kan velsigne os! Jeg er parat til at tage af sted!’ 22Selv mennesker fra de store nationer vil komme til Jerusalem for at søge Herren og bede om hans velsignelse. 23Til den tid vil ti mennesker fra alverdens nationer flokkes om en enkelt jøde, tage ham i ærmet og sige: ‚Lad os få lov at tage med dig, for vi har hørt, at Gud er med jer!’ ”
