Zaharia 4 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 4:1-14

A cincea viziune: sfeșnicul de aur și cei doi măslini

1Îngerul care vorbea cu mine s‑a întors și m‑a trezit așa cum este deșteptat un om din somnul lui.

2Apoi m‑a întrebat:

– Ce vezi?

Eu i‑am răspuns:

– Mă uit și iată că este un sfeșnic, tot din aur, cu o cupă în vârful lui și cu șapte candele pe el, precum și șapte tuburi pentru cele șapte candele care se află în vârf. 3Lângă el sunt doi măslini: unul în partea dreaptă a cupei, iar celălalt în partea stângă a ei.

4L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce sunt acestea, stăpâne?

5Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Nu știi ce sunt acestea?

Eu am răspuns:

– Nu, stăpâne.

6Atunci el mi‑a zis:

– Acesta este Cuvântul Domnului către Zerub-Babel: „Nu prin putere și nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oștirilor.

7Ce7 Sau: Cine. ești tu, munte măreț? Înaintea lui Zerub-Babel vei deveni un loc neted! El va așeza piatra cea din vârf în vuietul strigătelor de: «Har! Har pentru ea!»“

8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Mâinile lui Zerub-Babel au pus temelia acestei Case și tot mâinile lui o vor termina! Și vei ști astfel că Domnul Oștirilor M‑a trimis la voi. 10Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb10 Sau: piatra aleasă, cu referire la piatra din vârf din v. 7. în mâna lui Zerub-Babel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul.“

11Atunci l‑am întrebat:

– Ce sunt acești doi măslini din partea dreaptă a sfeșnicului și din partea stângă a lui?

12L‑am întrebat a doua oară:

– Ce sunt aceste două ramuri de măslin dintre cele două tuburi de aur, care fac să curgă uleiul auriu?

13El mi‑a zis:

– Nu știi ce sunt?

Eu am răspuns:

– Nu, stăpâne.

14Atunci el mi‑a zis:

– Aceștia sunt cei doi unși14 Lit.: cei doi fii ai uleiului, cu referire la marele preot Iosua și la Zerub-Babel, ultimul fiind din spița regală a lui David. care stau lângă Stăpânul întregului pământ.

O Livro

Zacarias 4:1-14

O candelabro de ouro e as duas oliveiras

1O anjo que estivera a falar comigo tornou a despertar-me, como se eu tivesse estado a dormir: 2“Que vês tu agora?”

Respondi: “Um candelabro todo em ouro e um reservatório de azeite para alimentar as luzes através de sete tubos. 3Vejo igualmente duas oliveiras, uma de cada lado.” 4Então perguntei ao anjo: “Meu senhor, qual será o significado disto?”

5“Não sabes o que simbolizam?”, perguntou o anjo.

“Não, senhor, não sei!”

6Então ele disse-me: “Esta é a mensagem do Senhor para Zorobabel: Não pela força, nem pelo meu poder, mas pelo meu Espírito, diz o Senhor dos exércitos. 7Por isso, nenhuma montanha, por mais alta que seja, poderá ficar de pé diante de Zorobabel! Será aplanada na sua frente! Zorobabel acabará por construir este templo, com altas exclamações de gratidão pela misericórdia de Deus, afirmando que tudo foi feito só pela sua graça.”

8Recebi outra mensagem da parte do Senhor. 9“Zorobabel pôs os alicerces deste templo e irá acabá-lo. Assim, saberão que foi o Senhor dos exércitos que me enviou. 10Não desprezem os pequenos começos, porque os homens se alegram vendo o início desta obra, vendo o prumo nas mãos de Zorobabel. Estas sete luzes simbolizam os olhos do Senhor que tudo veem, em todo o mundo.”

11Perguntei seguidamente quanto às duas oliveiras de cada lado do reservatório. 12Também lhe perguntei quanto aos dois ramos de oliveira que escorriam azeite para dentro do candelabro de ouro, através dos tubos de ouro.

13“Não sabes?”, inquiriu.

“Não, senhor!”, respondi.

14Então disse-me: “Representam os dois ungidos que estão ao serviço do Senhor de toda a Terra.”