A treia viziune: omul cu funia de măsurat
1Apoi mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că era un om care avea în mână o funie de măsurat.
2L‑am întrebat:
– Unde te duci?
El mi‑a răspuns:
– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are.
3Atunci îngerul care vorbea cu mine s‑a îndepărtat, iar un alt înger a venit să‑l întâlnească. 4Acesta i‑a zis: „Aleargă și vorbește‑i tânărului acestuia, zicând: «Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din cauza mulțimii oamenilor și a animalelor din mijlocul lui. 5Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, și voi fi slava din mijlocul lui.
6Vai! Vai! Fugiți din țara din nord, zice Domnul. Căci v‑am împrăștiat ca pe cele patru vânturi ale cerului, zice Domnul. 7Vai, Sioane, scapă tu, care locuiești la fiica Babilonului! 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după slavă M‑a trimis El la neamurile care v‑au prădat; căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor8 Lit.: deschizătura/pupila ochiului. Mei8 Pentru a rezolva dilema versetului (Domnul Oștirilor Se trimite pe Sine Însuși la neamuri), scribii din antichitate au modificat versiunea originală, folosind sufixul pronominal la pers. a III‑a singular (el), în loc de pers. I singular (eu). O astfel de modificare a fost numită tiqqun soferim (corectură a scribilor). NTR urmează versiunea considerată originală, făcând abstracție de corectura scribilor.! 9Prin urmare, iată, Îmi ridic mâna împotriva lor și vor deveni pradă pentru înșiși robii lor! Și veți ști astfel că Domnul Oștirilor M‑a trimis!
10Strigă de bucurie și veselește‑te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11Multe neamuri se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și astfel vei ști că Domnul Oștirilor M‑a trimis la tine. 12Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire din ținutul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul! 13Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S‑a ridicat din Locuința Lui cea sfântă!»“
Okùn ìwọ̀n ti Jerusalẹmu
1Mó si tún gbé ojú mi, sókè, mo sì wò, sì kíyèsi i, ọkùnrin kan ti o mú okùn ìwọ̀n lọ́wọ́ rẹ̀. 2Mo sí wí pé, “Níbo ni ìwọ ń lọ?”
O sí wí fún mí pé, “Láti wọn Jerusalẹmu, láti rí iye ìbú rẹ̀, àti iye gígùn rẹ̀.”
3Sì kíyèsi i, angẹli tí ó ń bá mi sọ̀rọ̀ jáde lọ, angẹli mìíràn si jáde lọ pàdé rẹ̀. 4Ó si wí fún un pé, “Sáré, sọ fún ọ̀dọ́mọkùnrin yìí wí pé, ‘A ó gbé inú Jerusalẹmu bi ìlú ti kò ní odi, nítorí ọ̀pọ̀ ènìyàn àti ohun ọ̀sìn inú rẹ̀. 5Olúwa wí pé, Èmí ó sì jẹ́ odi iná fún un yíká, èmi ó sì jẹ́ ògo láàrín rẹ̀.’
6“Wá! Wá! Sá kúrò ni ilẹ̀ àríwá, ni Olúwa wí; nítorí pé bí afẹ́fẹ́ mẹ́rin ọ̀run ni mo tú yín káàkiri,” ni Olúwa wí.
7“Gbà ara rẹ̀ sílẹ̀, ìwọ Sioni, ìwọ tí ó ń bà ọmọbìnrin Babeli gbé.” 8Nítorí báyìí ni Olúwa àwọn ọmọ-ogun wí: “Lẹ́yìn ògo rẹ̀ ni a ti rán mi sí àwọn orílẹ̀-èdè tí ń kó yin: nítorí ẹni tí ó tọ́ yin, ó tọ́ ọmọ ojú rẹ̀. 9Nítorí kíyèsi i, èmi ó gbọn ọwọ́ mi sí orí wọn, wọn yóò sì jẹ́ ìkógun fún ìránṣẹ́ wọn: ẹ̀yin yóò sì mọ̀ pé, Olúwa àwọn ọmọ-ogun ni ó rán mi.
10“Kọrin kí o sì yọ̀, ìwọ ọmọbìnrin Sioni: Nítorí èmi ń bọ̀ àti pé èmi yóò sì gbé àárín rẹ,” ni Olúwa àwọn ọmọ-ogun wí. 11“Ọ̀pọ̀lọpọ̀ orílẹ̀-èdè ni yóò dàpọ̀ mọ́ Olúwa ní ọjọ́ náà, wọn yóò sì di ènìyàn mi: èmi yóò sì gbé àárín rẹ, ìwọ yóò sì mọ̀ pé, Olúwa àwọn ọmọ-ogun ni ó rán mi sí ọ. 12Olúwa yóò sì jogún Juda ìní rẹ̀, ni ilẹ̀ mímọ́, yóò sì tún yan Jerusalẹmu. 132.13: Hk 2.20; Sf 1.7.Ẹ̀ dákẹ́, gbogbo ẹran-ara níwájú Olúwa: nítorí a jí i láti ibùgbé mímọ́ rẹ̀ wá.”
