A treia viziune: omul cu funia de măsurat
1Apoi mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că era un om care avea în mână o funie de măsurat.
2L‑am întrebat:
– Unde te duci?
El mi‑a răspuns:
– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are.
3Atunci îngerul care vorbea cu mine s‑a îndepărtat, iar un alt înger a venit să‑l întâlnească. 4Acesta i‑a zis: „Aleargă și vorbește‑i tânărului acestuia, zicând: «Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din cauza mulțimii oamenilor și a animalelor din mijlocul lui. 5Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, și voi fi slava din mijlocul lui.
6Vai! Vai! Fugiți din țara din nord, zice Domnul. Căci v‑am împrăștiat ca pe cele patru vânturi ale cerului, zice Domnul. 7Vai, Sioane, scapă tu, care locuiești la fiica Babilonului! 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după slavă M‑a trimis El la neamurile care v‑au prădat; căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor8 Lit.: deschizătura/pupila ochiului. Mei8 Pentru a rezolva dilema versetului (Domnul Oștirilor Se trimite pe Sine Însuși la neamuri), scribii din antichitate au modificat versiunea originală, folosind sufixul pronominal la pers. a III‑a singular (el), în loc de pers. I singular (eu). O astfel de modificare a fost numită tiqqun soferim (corectură a scribilor). NTR urmează versiunea considerată originală, făcând abstracție de corectura scribilor.! 9Prin urmare, iată, Îmi ridic mâna împotriva lor și vor deveni pradă pentru înșiși robii lor! Și veți ști astfel că Domnul Oștirilor M‑a trimis!
10Strigă de bucurie și veselește‑te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11Multe neamuri se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și astfel vei ști că Domnul Oștirilor M‑a trimis la tine. 12Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire din ținutul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul! 13Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S‑a ridicat din Locuința Lui cea sfântă!»“
Munthu ndi Chingwe Choyezera
1Kenaka ndinayangʼananso, ndipo ndinaona munthu atanyamula chingwe choyezera mʼmanja mwake. 2Ndipo ndinafunsa kuti, “Kodi ukupita kuti?”
Anandiyankha kuti, “Akukayeza Yerusalemu kuti ndidziwe mulifupi mwake ndi mulitali mwake.”
3Taonani, mngelo amene amayankhula nane uja akuchoka, mngelo wina anabwera kudzakumana naye 4ndipo anamuwuza kuti, “Thamanga, kamuwuze mnyamatayo kuti, ‘Yerusalemu udzakhala mzinda wopanda malinga chifukwa mudzakhala anthu ambiri ndiponso ziweto zochuluka. 5Ndipo Ine mwini ndidzakhala linga lamoto kuteteza mzindawo,’ akutero Yehova, ‘ndipo ndidzakhala ulemerero mʼkati mwake.’
6“Tulukani! Tulukani! Thawaniko ku dziko la kumpoto,” akutero Yehova, “pakuti ndinakumwazirani ku mphepo zinayi zamlengalenga,” akutero Yehova.
7“Tuluka, iwe Ziyoni! Thawa, iwe amene umakhala mʼdziko la mwana wamkazi wa Babuloni!” 8Pakuti Yehova Wamphamvuzonse akuti, “Atatha kundilemekeza wanditumiza kwa anthu a mitundu ina amene anakufunkhani; pakuti aliyense wokhudza inu wakhudza mwanadiso wanga. 9Ndithu Ine ndidzawamenya anthuwo ndi dzanja langa ndipo amene anali akapolo awo ndiye adzawalande zinthu. Pamenepo mudzadziwa kuti Yehova Wamphamvuzonse ndiye wandituma.
10“Iwe mwana wamkazi wa Ziyoni, fuwula ndipo sangalala. Pakuti taona ndikubwera, ndipo ndidzakhala pakati pako,” akutero Yehova. 11“Nthawi imeneyo anthu a mitundu yambiri adzabwera kwa Yehova ndipo adzasanduka anthu anga. Ndidzakhala pakati pako ndipo iwe udzadziwa kuti Yehova Wamphamvuzonse wandituma kwa iwe. 12Yehova adzachititsa kuti Yuda akhale chuma chake mʼdziko lopatulika ndipo adzasankhanso Yerusalemu. 13Khalani chete pamaso pa Yehova anthu nonse, chifukwa Iye wavumbuluka kuchoka ku malo ake opatulika.”
