Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1

Chemare la pocăinţă

1În luna a opta, în cel de-al doilea an[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:

Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»

Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“

Prima viziune: omul dintre mirţi

În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:

„M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. Eu am întrebat:

– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?

Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Îţi voi arăta ce sunt!

10 Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:

– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.

11 Ei i-au vorbit îngerului[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»

12 Atunci îngerul Domnului a întrebat:

– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani[e]?

13 Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14 Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»

16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»

17 Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“

A doua viziune: cele patru coarne şi cei patru artizani

18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut patru coarne. 19 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea?

El mi-a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăştiat Iuda, Israelul şi Ierusalimul.

20 Domnul mi-a arătat patru meşteşugari.

21 – Ce vin să facă aceştia? am întrebat eu.

El mi-a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l-au împrăştiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar aceşti meşteşugari au venit să le sperie şi să taie coarnele neamurilor care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca s-o împrăştie.

Notas al pie

  1. Zaharia 1:1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hagai 1:1)
  2. Zaharia 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Zaharia 1:7 15 februarie 519 î.Cr.
  4. Zaharia 1:11 Sau: Îngerului; peste tot în carte
  5. Zaharia 1:12 Vezi Ier. 25:11-12

New Living Translation

Zechariah 1

A Call to Return to the Lord

1In November[a] of the second year of King Darius’s reign, the Lord gave this message to the prophet Zechariah son of Berekiah and grandson of Iddo:

“I, the Lord, was very angry with your ancestors. Therefore, say to the people, ‘This is what the Lord of Heaven’s Armies says: Return to me, and I will return to you, says the Lord of Heaven’s Armies.’ Don’t be like your ancestors who would not listen or pay attention when the earlier prophets said to them, ‘This is what the Lord of Heaven’s Armies says: Turn from your evil ways, and stop all your evil practices.’

“Where are your ancestors now? They and the prophets are long dead. But everything I said through my servants the prophets happened to your ancestors, just as I said. As a result, they repented and said, ‘We have received what we deserved from the Lord of Heaven’s Armies. He has done what he said he would do.’”

A Man among the Myrtle Trees

Three months later, on February 15,[b] the Lord sent another message to the prophet Zechariah son of Berekiah and grandson of Iddo.

In a vision during the night, I saw a man sitting on a red horse that was standing among some myrtle trees in a small valley. Behind him were riders on red, brown, and white horses. I asked the angel who was talking with me, “My lord, what do these horses mean?”

“I will show you,” the angel replied.

10 The rider standing among the myrtle trees then explained, “They are the ones the Lord has sent out to patrol the earth.”

11 Then the other riders reported to the angel of the Lord, who was standing among the myrtle trees, “We have been patrolling the earth, and the whole earth is at peace.”

12 Upon hearing this, the angel of the Lord prayed this prayer: “O Lord of Heaven’s Armies, for seventy years now you have been angry with Jerusalem and the towns of Judah. How long until you again show mercy to them?” 13 And the Lord spoke kind and comforting words to the angel who talked with me.

14 Then the angel said to me, “Shout this message for all to hear: ‘This is what the Lord of Heaven’s Armies says: My love for Jerusalem and Mount Zion is passionate and strong. 15 But I am very angry with the other nations that are now enjoying peace and security. I was only a little angry with my people, but the nations inflicted harm on them far beyond my intentions.

16 “‘Therefore, this is what the Lord says: I have returned to show mercy to Jerusalem. My Temple will be rebuilt, says the Lord of Heaven’s Armies, and measurements will be taken for the reconstruction of Jerusalem.[c]

17 “Say this also: ‘This is what the Lord of Heaven’s Armies says: The towns of Israel will again overflow with prosperity, and the Lord will again comfort Zion and choose Jerusalem as his own.’”

Four Horns and Four Blacksmiths

18 [d]Then I looked up and saw four animal horns. 19 “What are these?” I asked the angel who was talking with me.

He replied, “These horns represent the nations that scattered Judah, Israel, and Jerusalem.”

20 Then the Lord showed me four blacksmiths. 21 “What are these men coming to do?” I asked.

The angel replied, “These four horns—these nations—scattered and humbled Judah. Now these blacksmiths have come to terrify those nations and throw them down and destroy them.”

Notas al pie

  1. 1:1 Hebrew In the eighth month. A number of dates in Zechariah can be cross-checked with dates in surviving Persian records and related accurately to our modern calendar. This month of the ancient Hebrew lunar calendar occurred within the months of October and November 520 B.c.
  2. 1:7 Hebrew On the twenty-fourth day of the eleventh month, the month of Shebat, in the second year of Darius. This event occurred on February 15, 519 B.c.; also see note on 1:1.
  3. 1:16 Hebrew and the measuring line will be stretched out over Jerusalem.
  4. 1:18 Verses 1:18-21 are numbered 2:1-4 in Hebrew text.