Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1:1-21

Chemare la pocăință

1În luna a opta, în al doilea an1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hag. 1:1). al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2Domnul S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3Spune‑le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: întoarceți‑vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor. 4Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie? 6Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri?

Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“

Prima viziune: omul dintre mirți

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat7 15 februarie 519 î.Cr., în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

9Eu am întrebat:

– Ce sunt aceștia, stăpâne?

Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:

– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11Ei I‑au răspuns Îngerului11 Sau: îngerului [peste tot în carte]. Domnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“

12Îngerul Domnului a întrebat, zicând:

– Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani12 Vezi Ier. 25:11-12.?

13Apoi Domnul i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»

16De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“

17Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“

A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari

18Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne18 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol]..

19L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce sunt acestea?

El mi‑a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.

20Domnul mi‑a arătat patru meșteșugari.

21Eu am întrebat:

– Ce vin să facă aceștia?

El mi‑a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.

New International Reader's Version

Zechariah 1

The Lord Wants His People to Return to Him

1A message from the Lord came to Zechariah the prophet. Zechariah was the son of Berekiah. Berekiah was the son of Iddo. It was the eighth month of the second year that Darius was king of Persia. Here is what Zechariah said.

The Lord who rules over all was very angry with your people of long ago. And now he says to us, “Return to me. Then I will return to you,” announces the Lord. “Do not be like your people of long ago. The earlier prophets gave them my message. I said, ‘Stop doing what is evil. Turn away from your sinful practices.’ But they would not listen to me. They would not pay any attention,” announces the Lord. “Where are those people now? And what about my prophets? Do they live forever? I commanded my servants the prophets what to say. I told them what I planned to do. But your people refused to obey me. So I had to punish them.

“Then they had a change of heart. They said, ‘The Lord who rules over all has punished us because of how we have lived. He was fair and right to do that. He has done to us just what he decided to do.’ ”

A Vision of a Horseman Among Some Myrtle Trees

A message from the Lord came to Zechariah the prophet. Zechariah was the son of Berekiah. Berekiah was the son of Iddo. The message came during the second year that Darius was king. It was the 24th day of the 11th month. That’s the month of Shebat.

I had a vision at night. I saw a man sitting on a red horse. He was standing among the myrtle trees in a valley. Behind him were red, brown and white horses.

An angel was talking with me. I asked him, “Sir, what are these?”

He answered, “I will show you what they are.”

10 Then the man standing among the myrtle trees spoke. He said, “They are the messengers the Lord has sent out. He told them to go all through the earth.”

11 They brought a report to the angel of the Lord. He was standing among the myrtle trees. They said to him, “We have gone all through the earth. We’ve found the whole world enjoying peace and rest.”

12 Then the angel of the Lord spoke up. He said, “Lord, you rule over all. How long will you keep from showing your tender love to Jerusalem? How long will you keep it from the towns of Judah? You have been angry with them for 70 years.” 13 So the Lord replied with kind and comforting words. He spoke them to the angel who talked with me.

14 Then the angel said, “Announce this message. Say, ‘The Lord who rules over all says, “I am very jealous for my people in Jerusalem and Zion. 15 And I am very angry with the nations that feel secure. I was only a little angry with my people. But the nations went too far and tried to wipe them out.”

16 “ ‘So the Lord says, “I will return to Jerusalem. I will show its people my tender love. My temple will be rebuilt there. Workers will use a measuring line when they rebuild Jerusalem,” announces the Lord.

17 “ ‘He says, “My towns will be filled with good things once more. I will comfort Zion. And I will choose Jerusalem again.” ’ ”

A Vision of Four Horns and Four Skilled Workers

18 Then I looked up and saw four animal horns. 19 I spoke to the angel who was talking with me. “What are these horns?” I asked.

He said, “They are the powerful nations that scattered Judah, Israel and Jerusalem.”

20 Then the Lord showed me four skilled workers. 21 I asked, “What are they coming to do?”

He answered, “The horns are the powerful nations that scattered the people of Judah. That made Judah helpless. But these four skilled workers have come to terrify the horns. The workers will destroy the power of those nations. Those nations had used their power to scatter Judah’s people.”