Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1

Chemare la pocăinţă

1În luna a opta, în cel de-al doilea an[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:

Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»

Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“

Prima viziune: omul dintre mirţi

În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:

„M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. Eu am întrebat:

– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?

Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Îţi voi arăta ce sunt!

10 Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:

– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.

11 Ei i-au vorbit îngerului[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»

12 Atunci îngerul Domnului a întrebat:

– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani[e]?

13 Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14 Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»

16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»

17 Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“

A doua viziune: cele patru coarne şi cei patru artizani

18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut patru coarne. 19 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea?

El mi-a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăştiat Iuda, Israelul şi Ierusalimul.

20 Domnul mi-a arătat patru meşteşugari.

21 – Ce vin să facă aceştia? am întrebat eu.

El mi-a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l-au împrăştiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar aceşti meşteşugari au venit să le sperie şi să taie coarnele neamurilor care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca s-o împrăştie.

Notas al pie

  1. Zaharia 1:1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hagai 1:1)
  2. Zaharia 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Zaharia 1:7 15 februarie 519 î.Cr.
  4. Zaharia 1:11 Sau: Îngerului; peste tot în carte
  5. Zaharia 1:12 Vezi Ier. 25:11-12

La Bible du Semeur

Zacharie 1

Le livre des visions

L’alliance reste établie: Revenez à moi

1Au huitième mois de la deuxième année du règne de Darius[a], l’Eternel adressa la parole à Zacharie, le prophète[b], fils de Barachie et petit-fils d’Iddo, en ces termes:

L’Eternel s’est violemment irrité contre vos pères. Dis à ce peuple: Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes: Revenez à moi, dit le Seigneur des armées célestes, et je reviendrai à vous, a dit le Seigneur des armées célestes. Ne faites pas comme vos ancêtres, que les prophètes d’autrefois ont exhortés en leur disant: «Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes: Abandonnez votre mauvaise conduite et renoncez à vos mauvaises actions.» Mais vos ancêtres n’ont pas écouté, ils n’ont pas prêté attention à mes paroles, l’Eternel le déclare.

Vos ancêtres où sont-ils à présent? Et les prophètes, sont-ils toujours en vie? Or mes paroles et mes lois que j’avais ordonné à mes serviteurs les prophètes de leur transmettre, n’ont-elles pas été suivies d’effet pour vos pères? Alors ils ont changé d’attitude et ils ont reconnu: «Oui, le Seigneur des armées célestes nous a traités comme il avait résolu de le faire, comme le méritaient notre conduite et nos actes.»

Les huit visions nocturnes

Les quatre cavaliers

La deuxième année du règne de Darius, au vingt-quatrième jour du onzième mois, le mois de Shebath[c], la parole de l’Eternel fut adressée à Zacharie le prophète, fils de Barachie et petit-fils d’Iddo.

Cette nuit j’ai vu, dans une vision, un cavalier monté sur un cheval roux. Il se tenait parmi les myrtes[d] dans les profondeurs, et derrière lui, il y avait d’autres chevaux: des roux, des gris-verts et des blancs[e]. Je demandai alors: Mon seigneur, que représentent-ils?

L’ange qui me parlait répondit: Je vais te montrer ce qu’ils représentent.

10 Et l’individu qui se tenait parmi les myrtes intervint en disant: Ce sont les coursiers que l’Eternel a envoyés pour parcourir la terre.

11 Alors les cavaliers s’adressèrent à l’ange de l’Eternel qui se tenait parmi les myrtes, et lui firent ce rapport: Nous venons de parcourir la terre et nous avons constaté qu’elle est toute tranquille et calme.

12 Là-dessus, l’ange de l’Eternel s’exclama: Seigneur des armées célestes, voilà soixante-dix ans[f] que tu es irrité contre Jérusalem et contre les villes de Juda. Jusques à quand tarderas-tu à les prendre en pitié[g]?

13 Alors l’Eternel répondit à l’ange qui me parlait par des paroles bienveillantes et des paroles de consolation.

14 L’ange qui me parlait me dit: Proclame ces paroles: Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes: J’éprouve pour Jérusalem et pour Sion un amour passionné. 15 Et je suis saisi d’une violente indignation contre les peuples ennemis qui vivent dans la tranquillité. Car je n’étais qu’un peu irrité contre mon peuple, mais eux, ils ont accru son malheur. 16 C’est pourquoi voici ce que dit l’Eternel: Je me tourne vers Jérusalem avec compassion. Mon temple y sera rebâti – le Seigneur des armées célestes le déclare – et l’on étendra le cordeau d’arpenteur sur Jérusalem.

17 Proclame encore ce message: Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes: Mes villes déborderont de nouveau de prospérité, l’Eternel consolera de nouveau Sion et choisira de nouveau Jérusalem.

Notas al pie

  1. 1.1 En octobre-novembre 520 av. J.-C., deux mois après qu’Aggée a commencé à prophétiser (voir Ag 1.1). Sur Darius, voir Ag 1.1 et note.
  2. 1.1 Sur Zacharie, voir Esd 5.1; 6.14; Né 12.4, 16.
  3. 1.7 Le 15 février 519 av. J.-C. Shebath est un nom de mois babylonien.
  4. 1.8 Arbustes qui restent toujours verts, croissant dans les régions méditerranéennes surtout dans les fonds de vallées (voir Es 41.19; 55.13).
  5. 1.8 Pour les v. 8-11, voir Ap 6.1-8.
  6. 1.12 Voir Jr 25.11; 29.10.
  7. 1.12 Réminiscence en Ap 6.10.