Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1:1-21

Chemare la pocăință

1În luna a opta, în al doilea an1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hag. 1:1). al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2Domnul S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3Spune‑le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: întoarceți‑vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor. 4Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie? 6Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri?

Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“

Prima viziune: omul dintre mirți

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat7 15 februarie 519 î.Cr., în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

9Eu am întrebat:

– Ce sunt aceștia, stăpâne?

Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:

– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11Ei I‑au răspuns Îngerului11 Sau: îngerului [peste tot în carte]. Domnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“

12Îngerul Domnului a întrebat, zicând:

– Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani12 Vezi Ier. 25:11-12.?

13Apoi Domnul i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»

16De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“

17Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“

A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari

18Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne18 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol]..

19L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce sunt acestea?

El mi‑a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.

20Domnul mi‑a arătat patru meșteșugari.

21Eu am întrebat:

– Ce vin să facă aceștia?

El mi‑a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.

La Bible du Semeur

Zacharie 1:1-17

Le livre des visions

L’alliance reste établie : Revenez à moi

1Au huitième mois de la deuxième année du règne de Darius1.1 En octobre-novembre 520 av. J.-C., deux mois après qu’Aggée a commencé à prophétiser (voir Ag 1.1). Sur Darius, voir Ag 1.1 et note., l’Eternel adressa la parole à Zacharie, le prophète1.1 Sur Zacharie, voir Esd 5.1 ; 6.14 ; Né 12.4, 16., fils de Barachie et petit-fils d’Iddo, en ces termes :

2L’Eternel s’est violemment irrité contre vos pères. 3Dis à ce peuple : Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : Revenez à moi, dit le Seigneur des armées célestes, et je reviendrai à vous, a dit le Seigneur des armées célestes. 4Ne faites pas comme vos ancêtres, que les prophètes d’autrefois ont exhortés en leur disant : « Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : Abandonnez votre mauvaise conduite et renoncez à vos mauvaises actions. » Mais vos ancêtres n’ont pas écouté, ils n’ont pas prêté attention à mes paroles, l’Eternel le déclare.

5Vos ancêtres où sont-ils à présent ? Et les prophètes, sont-ils toujours en vie ? 6Or mes paroles et mes lois que j’avais ordonné à mes serviteurs les prophètes de leur transmettre, n’ont-elles pas été suivies d’effet pour vos pères ? Alors ils ont changé d’attitude et ils ont reconnu : « Oui, le Seigneur des armées célestes nous a traités comme il avait résolu de le faire, comme le méritaient notre conduite et nos actes. »

Les huit visions nocturnes

Les quatre cavaliers

7La deuxième année du règne de Darius, au vingt-quatrième jour du onzième mois, le mois de Shebath1.7 Le 15 février 519 av. J.-C. Shebath est un nom de mois babylonien., la parole de l’Eternel fut adressée à Zacharie le prophète, fils de Barachie et petit-fils d’Iddo.

8Cette nuit j’ai vu, dans une vision, un cavalier monté sur un cheval roux. Il se tenait parmi les myrtes1.8 Arbustes qui restent toujours verts, croissant dans les régions méditerranéennes surtout dans les fonds de vallées (voir Es 41.19 ; 55.13). dans les profondeurs, et derrière lui, il y avait d’autres chevaux : des roux, des gris-verts et des blancs1.8 Pour les v. 8-11, voir Ap 6.1-8.. 9Je demandai alors : Mon seigneur, que représentent-ils ?

L’ange qui me parlait répondit : Je vais te montrer ce qu’ils représentent.

10Et l’individu qui se tenait parmi les myrtes intervint en disant : Ce sont les coursiers que l’Eternel a envoyés pour parcourir la terre.

11Alors les cavaliers s’adressèrent à l’ange de l’Eternel qui se tenait parmi les myrtes, et lui firent ce rapport : Nous venons de parcourir la terre et nous avons constaté qu’elle est toute tranquille et calme.

12Là-dessus, l’ange de l’Eternel s’exclama : Seigneur des armées célestes, voilà soixante-dix ans1.12 Voir Jr 25.11 ; 29.10. que tu es irrité contre Jérusalem et contre les villes de Juda. Jusques à quand tarderas-tu à les prendre en pitié1.12 Réminiscence en Ap 6.10. ?

13Alors l’Eternel répondit à l’ange qui me parlait par des paroles bienveillantes et des paroles de consolation.

14L’ange qui me parlait me dit : Proclame ces paroles : Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : J’éprouve pour Jérusalem et pour Sion un amour passionné. 15Et je suis saisi d’une violente indignation contre les peuples ennemis qui vivent dans la tranquillité. Car je n’étais qu’un peu irrité contre mon peuple, mais eux, ils ont accru son malheur. 16C’est pourquoi voici ce que dit l’Eternel : Je me tourne vers Jérusalem avec compassion. Mon temple y sera rebâti – le Seigneur des armées célestes le déclare – et l’on étendra le cordeau d’arpenteur sur Jérusalem.

17Proclame encore ce message : Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : Mes villes déborderont de nouveau de prospérité, l’Eternel consolera de nouveau Sion et choisira de nouveau Jérusalem.