Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1:1-21

Chemare la pocăință

1În luna a opta, în al doilea an1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hag. 1:1). al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2Domnul S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3Spune‑le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: întoarceți‑vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor. 4Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie? 6Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri?

Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“

Prima viziune: omul dintre mirți

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat7 15 februarie 519 î.Cr., în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

9Eu am întrebat:

– Ce sunt aceștia, stăpâne?

Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:

– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11Ei I‑au răspuns Îngerului11 Sau: îngerului [peste tot în carte]. Domnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“

12Îngerul Domnului a întrebat, zicând:

– Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani12 Vezi Ier. 25:11-12.?

13Apoi Domnul i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»

16De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“

17Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“

A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari

18Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne18 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol]..

19L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce sunt acestea?

El mi‑a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.

20Domnul mi‑a arătat patru meșteșugari.

21Eu am întrebat:

– Ce vin să facă aceștia?

El mi‑a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.

Ang Pulong Sa Dios

Zacarias 1:1-21

Ang Pagtawag sa Pagbalik ngadto sa Ginoo

1Sa ikawalo nga bulan sa ikaduha nga tuig sa paghari Darius, ang pulong sa Ginoo miabot kang Zacarias anak ni Berekia, anak ni Iddo: 2-3“Ang Ginoo nasuko pag-ayo sa mga katigulangan. Busa sultihi ang katawhan: Mao kini ang giingon sa Ginoo nga Makagagahum: ‘Balik kanako,’ nagaingon ang Ginoo nga Makagagahum, ‘ug ako mobalik kaninyo,’ naga-ingon ang Ginoo nga Makagagahum. 4Ayaw pagpakasama sa inyong mga katigulangan, diin ang nahaunang mga propeta nagdeklarar: Mao kini ang giingon sa Ginoo ‘Talikdi ang inyong dautang pamaagi ug binuhatan.’ Apan dili sila maminaw kanako, nagaingon ang Ginoo. 5Asa man ang inyong mga katigulangan karon? Ug ang mga Propeta, mabuhi ba sila sa kahangturan? 6Apan dili ba ang akong mga pulong ug mga gimbut-an, nga akong gisugo sa akong mga sulugoon ang propeta, naka-apas sa inyong mga katigulangan? Unya sila naghinulsol ug miingon, ‘Ang Ginoo nga Makagagahum naghimo diha kanato sa angayan sa atong paagi ug binuhatan. Ingon sa iyang gitinguha nga buhaton.’ ”

Ang Tawo taliwala sa mga kahoy nga Myrtol

7-8Sa ika biente-kuatro ka adlaw sa ika-onse ka bulan sa Shebat, sa ika-duha ka tuig ni Darius, ang pulong sa Ginoo miabot kang propeta Zacarias anak ni Berekia, ang anak ni Iddo. 9Nangutana ako sa anghel nga nakigsulti kanako, “Unsay buot ipasabot niini, sir?” Mitubag siya, “Ipahayag ko kanimo kon unsay buot ipasabot niini.” Sa panahon sa kagabhion adunay koy panan-awon, ug diha sa akong atubangan mao ang usa ka tawo nga nagsakay sa pula nga kabayo, nagbarug kini sa taliwala sa mga kahoy nga myrtol didto sa patag. Sa iyang likod mao ang mga pula, kaki ug puti nga mga kabayo.

10Unya ang tawo nga nagbarug sa taliwala sa kahoy nga myrtol mipasabut, “Mao ni sila ang gipadala sa Ginoo aron pad-adtu sa tibuok kalibutan.”

11Ug sila misulti sa anghel sa Ginoo nga nagbarug sa taliwala sa mga kahoy nga myrtol, “Kami miadtu sa tibuok kalibutan ug nakaplagan namo ang tibuok kalibutan nagapahulay ug malinawon.”

12Unya ang anghel sa Ginoo miingon, “Ginoo nga Makagagahum, hangtud kanus-a nimo ihikaw ang imong kaluoy sa Jerusalem ug sa mga lungsod sa Juda, nga imong gikalagutan sulod niining sitenta ka mga katuigan?” 13Busa ang Ginoo mitubag sa malumo ug makahupay nga mga pulong ngadto sa anghel nga nakigsulti kanako.

14Unya ang anghel nga nakigsulti kanako miingon, “Ipadayag kining mga pulong: Mao kini ang giingon sa Ginoo nga Makagagahum: ‘Ako nangabugho sa Jerusalem ug sa Zion, 15ug labihan ang akong kasuko sa mga nasud nga mibati nga luwas. Ako gamay lang ang kasuko, apan misubra sila sa ilang pagsilot.’ 16Busa mao kini ang giingon sa Ginoo: ‘Ako mubalik sa Jerusalem uban ang kaluoy, ug diha ang akong balay pagatuloron. Ug ang linya sa sukdanan mao kini paga-inaton kini sa tibuok Jerusalem,’ nagaingon ang Ginoo nga Makagagahum.

17“Idugang kini pagpadayag: Mao kini ang giingon sa Ginoo nga Makagagahum: ‘Ang Akong kalungsuran mubalik pag-awas sa kadagaya, ug ang Ginoo mubalik sa paghupay sa Zion ug pilion ko ang Jerusalem.’ ”

Upat ka mga Sungay ug Upat ka mga Panday

18Unya mihangad ako sa ibabaw, ug diha sa akong atubangan mga upat ka sungay. 19Ako nangutana sa anghel nga nakigsulti kanako, “Unsa kini sila?” Siya mitubag kanako, “Mao kini ang mga sungay nga mipatibulaag sa Juda, sa Israel ug sa Jerusalem.”

20Unya ang Ginoo mipakita kanako sa upat ka mga panday. 21Nangutana ako, “Unsa man kining ilang pagabuhaton?” Siya mitubag, “Mao kini ang mga sungay nga magpatibulaag sa Juda aron wala nay makapaisa sa ilang mga ulo, Apan ang mga panday miabot aron sa paglisang kanila ug paglabay kanila kining sungay sa mga nasud nga miisa sa ilang mga sungay batok sa yuta sa Juda sa pagpatibulaag sa iyang katawhan.”