Nouă Traducere În Limba Română

Titus 1:1-16

1Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Cristos, după credința aleșilor lui Dumnezeu și după cunoașterea adevărului care este potrivit cu evlavia, 2în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis‑o înaintea vremurilor veșnice, 3iar la vremurile potrivite Și‑a descoperit Cuvântul prin proclamarea care mi‑a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim cu toții: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!

Slujba lui Titus în Creta

5Tocmai pentru aceasta te‑am lăsat în Creta, ca să pui în ordine lucrurile rămase și să numești bătrâni5 Sau: prezbiteri; [peste tot în capitol]. în fiecare cetate, așa cum ți‑am dat îndrumări5 Termenul folosit aici este unul tehnic. Sensul lui poate fi încadrat undeva între ordin militar și dispoziție administrativă.. 6Dacă este cineva fără vină, soț al unei singure femei6 Sau: căsătorit o singură dată; sau: să‑i fie credincios soției lui., având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare, să‑l pui responsabil ca bătrân. 7Căci episcopul7 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetorul., ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină, nu arogant, nu mânios, nu bețiv, nu bătăuș, nu lacom de câștig murdar, 8ci ospitalier8 În greacă este folosit un joc de cuvinte: să fie iubitor de străini (filoxenon), adică ospitalier, și să fie iubitor de bine (filagathon)., iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9să se țină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, ca să fie în stare să‑i încurajeze și pe alții prin învățătura sănătoasă și să‑i mustre9, 13 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a da în vileag. pe cei ce se împotrivesc.

10Căci sunt și mulți răzvrătiți, palavragii și înșelători, mai ales printre cei circumciși, 11cărora trebuie să li se astupe gura, pentru că buimăcesc familii întregi, învățându‑i pe oameni ceea ce n‑ar trebui, de dragul unui câștig rușinos. 12Chiar unul dintre ei, un profet de‑al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe12 Vezi prima notă din F.A. 17:28. Pavel citează din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Clement din Alexandria și Ieronim susțin că Pavel citează din acest autor. În literatura greacă, a cretaniza însemna a minți..“ 13Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră‑i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință 14și să nu dea atenție miturilor iudaice și poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr. 15Pentru cei curați, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat, ci până și mintea, și conștiința le sunt pângărite. 16Ei pretind că‑L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă, fiind demni de dispreț16 Termenul grecesc poate fi tradus și cu detestabili., neascultători, incapabili16 Termenul adokimos înseamnă neaprobat, care nu trece la test, dovedit fals la probe. de orice lucrare bună.

La Parola è Vita

Tito 1:1-16

1Questa lettera è scritta da Paolo, servo di Dio e apostolo di Gesù Cristo. 2Sono stato incaricato di portare alla fede quelli che Dio ha scelto; sono stato chiamato a far conoscere la verità, che è la base del vero credo, nella speranza della vita eterna che Dio ha promesso fin dai tempi dei tempi. Dio non mente mai, 3ed ora, nel tempo da lui stabilito, ha fatto conoscere a tutti la buona notizia della salvezza per mezzo della predicazione che Dio stesso, nostro Salvatore, mi ha ordinato di fare. 4A te Tito, mio vero figlio nella fede, auguro che Dio Padre e Gesù Cristo, nostro Salvatore, ti diano grazia e pace.

Norme per eleggere i responsabili della Chiesa

5Ti ho lasciato a Creta, perché tu finisca di sistemare quanto resta da fare per le chiese locali, e cioè che tu elegga dei responsabili in ogni città, basandoti sulle norme che ti ho raccomandato. 6Quelli che scegli devono godere di buona reputazione, avere una sola moglie, figli credenti, senza fama di essere viziosi o ribelli ai genitori. 7Il responsabile di una chiesa deve essere un uomo irreprensibile, perché è un ministro di Dio. Non deve essere arrogante, né collerico; non devʼessere dedito allʼalcool, né violento e neppure avido di guadagni disonesti. 8Al contrario, bisogna che sia ospitale, amante del bene, saggio, giusto, pio e padrone di sé. 9Deve restare fermamente legato alla verità che ha imparato; così sarà capace dʼinsegnare come si deve e di convincere dei propri errori quelli che sʼoppongono alla sana dottrina.

10Infatti molti sono i ribelli, i chiacchieroni e glʼimbroglioni, soprattutto fra quelli che sostengono che i cristiani devono obbedire alle leggi ebraiche. 11Bisogna turare la bocca a chi dice queste assurdità! Costoro, per amore di guadagno disonesto, mettono a soqquadro intere famiglie, insegnando quel che non si deve. 12Uno di questi, proprio un loro profeta di Creta, ha detto una volta: «I Cretesi sono tutti bugiardi, animali indolenti che vivono soltanto per soddisfare lo stomaco». 13Questo è vero. Per questa ragione rimprovera quei cristiani con la dovuta severità, affinché conservino una fede sana e 14non diano retta alle favole dei Giudei ed agli ordini di quelli che voltano le spalle alla verità.

15Chi è puro di cuore vede bontà e purezza dappertutto; ma chi è corrotto e non ha fede trova il male dappertutto, perché i suoi pensieri sporchi e il suo cuore ribelle sporcano tutto ciò che vede e sente. 16Queste persone dicono di conoscere Dio, ma lo rinnegano con i fatti: sono spregevoli, ribelli e incapaci di qualsiasi opera buona.