1Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Cristos, după credința aleșilor lui Dumnezeu și după cunoașterea adevărului care este potrivit cu evlavia, 2în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis‑o înaintea vremurilor veșnice, 3iar la vremurile potrivite Și‑a descoperit Cuvântul prin proclamarea care mi‑a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim cu toții: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!
Slujba lui Titus în Creta
5Tocmai pentru aceasta te‑am lăsat în Creta, ca să pui în ordine lucrurile rămase și să numești bătrâni5 Sau: prezbiteri; [peste tot în capitol]. în fiecare cetate, așa cum ți‑am dat îndrumări5 Termenul folosit aici este unul tehnic. Sensul lui poate fi încadrat undeva între ordin militar și dispoziție administrativă.. 6Dacă este cineva fără vină, soț al unei singure femei6 Sau: căsătorit o singură dată; sau: să‑i fie credincios soției lui., având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare, să‑l pui responsabil ca bătrân. 7Căci episcopul7 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetorul., ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină, nu arogant, nu mânios, nu bețiv, nu bătăuș, nu lacom de câștig murdar, 8ci ospitalier8 În greacă este folosit un joc de cuvinte: să fie iubitor de străini (filoxenon), adică ospitalier, și să fie iubitor de bine (filagathon)., iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9să se țină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, ca să fie în stare să‑i încurajeze și pe alții prin învățătura sănătoasă și să‑i mustre9, 13 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a da în vileag. pe cei ce se împotrivesc.
10Căci sunt și mulți răzvrătiți, palavragii și înșelători, mai ales printre cei circumciși, 11cărora trebuie să li se astupe gura, pentru că buimăcesc familii întregi, învățându‑i pe oameni ceea ce n‑ar trebui, de dragul unui câștig rușinos. 12Chiar unul dintre ei, un profet de‑al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe12 Vezi prima notă din F.A. 17:28. Pavel citează din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Clement din Alexandria și Ieronim susțin că Pavel citează din acest autor. În literatura greacă, a cretaniza însemna a minți..“ 13Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră‑i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință 14și să nu dea atenție miturilor iudaice și poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr. 15Pentru cei curați, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat, ci până și mintea, și conștiința le sunt pângărite. 16Ei pretind că‑L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă, fiind demni de dispreț16 Termenul grecesc poate fi tradus și cu detestabili., neascultători, incapabili16 Termenul adokimos înseamnă neaprobat, care nu trece la test, dovedit fals la probe. de orice lucrare bună.
Voraussetzungen für Gemeindeleiter und der Kampf gegen falsche Lehren
(Kapitel 1)
Anschrift und Gruß
1Diesen Brief schreibt Paulus, ein Diener Gottes und Apostel von Jesus Christus. Ich habe den Auftrag, alle, die Gott auserwählt hat, im Glauben zu stärken. Viele Menschen sollen noch die Wahrheit erkennen und so leben, wie es Gott gefällt, 2getragen von der Hoffnung auf das ewige Leben, das Gott uns vor allen Zeiten zugesagt hat. Und Gott lügt nicht. 3Jetzt ist Gottes Zeitpunkt gekommen, an dem alle Menschen von seiner Zusage erfahren sollen. Gott, unser Retter, hat mir deshalb den Auftrag gegeben, diese Botschaft überall zu verkünden.
4Ich grüße dich, lieber Titus. Durch unseren gemeinsamen Glauben stehst du mir so nahe wie ein Sohn. Ich wünsche dir Gnade und Frieden von Gott, unserem Vater, und von Jesus Christus, unserem Retter.
Wer eine Gemeinde leiten kann
5Ich habe dich auf Kreta zurückgelassen, damit du die Arbeit zu Ende führst, die wir dort gemeinsam begonnen haben. Vor allem sollst du in den einzelnen Städten geeignete Männer als Leiter der Gemeinden einsetzen, wie ich es dir ja aufgetragen habe. 6Es müssen Männer sein, die ein vorbildliches Leben führen; das heißt, sie müssen ihrer Frau die Treue halten1,6 Oder: sie sollen nur einmal verheiratet gewesen sein., ihre Kinder sollen die Eltern achten1,6 Oder: sollen an Jesus Christus glauben. und nicht als zügellos und ungehorsam bekannt sein.
7Wer eine Gemeinde leitet, darf mit seinem Leben keinen Anlass zur Klage geben, denn er trägt die Verantwortung für die Gemeinde Gottes. Darum darf er weder überheblich noch jähzornig oder gewalttätig sein, kein Trinker, und er soll nicht darauf aus sein, sich durch unehrliche Geschäfte zu bereichern. 8Vielmehr soll er gastfreundlich sein, das Gute lieben und besonnen sein, gerecht urteilen, ganz für Gott da sein und sich selbst beherrschen können. 9Außerdem muss er sich an die zuverlässige Botschaft Gottes halten, so wie sie ihm gelehrt worden ist. Denn nur so kann er die Gemeinde im Glauben festigen und die Gegner von ihrem Irrweg abbringen.
Dulde keine Irrlehre!
10Denn es gibt viele, die sich gegen Gott auflehnen, Schwätzer und Verführer, besonders unter getauften Juden. 11Man muss ihnen unbedingt den Mund verbieten; denn es ist ihnen schon gelungen, ganze Familien vom rechten Glauben abzubringen. Sie verbreiten ihre falschen Lehren und wollen sich dadurch auch noch bereichern!
12Einer von ihren Landsleuten muss geradezu ein Prophet gewesen sein, als er sagte: »Die Leute auf Kreta lügen wie gedruckt. Sie sind faul und gefräßig und benehmen sich wie wilde Tiere.«1,12 Es handelt sich dabei wahrscheinlich um ein Zitat des kretischen Dichters und Philosophen Epimenides aus dem 6. Jahrhundert v.Chr. 13Der Mann hat die Wahrheit gesagt. Darum weise diese Verführer scharf zurecht, damit sie wieder zu einem gesunden Glauben zurückfinden. 14Sie sollen endlich mit dem Nachforschen in jüdischen Legenden aufhören und sich nicht mit den Vorschriften von Leuten abgeben, die der Wahrheit den Rücken gekehrt haben.
15Wen Gott von seiner Schuld rein gemacht hat, für den ist alles rein. Wer aber noch mit Schuld beladen ist und nicht auf Gott hören will, für den ist nichts rein. Sein ganzes Denken ist beschmutzt und sein Gewissen getrübt. 16Zwar behaupten diese Leute, Gott zu kennen, aber ihr Leben beweist das Gegenteil. Sie widersetzen sich Gottes Weisungen und sind zu nichts Gutem fähig. Was sie tun, kann man nur verabscheuen.
