Rut 2 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Rut 2:1-23

Rut îl întâlnește pe Boaz

1Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.

2Moabita Rut i‑a zis lui Naomi:

– Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.2 Cf. Lev. 19:9; 23:22; Deut. 24:19.

Ea i‑a răspuns:

– Du‑te, fiica mea.

3Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.

4Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor:

– Domnul să fie cu voi!

Ei i‑au răspuns:

– Domnul să te binecuvânteze.

5Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:

– A cui este tânăra aceasta?

6Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns:

– Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. 7Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.7 Lit.: în casă.

8Boaz i‑a zis lui Rut:

– Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele. 9Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.

10Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:

– Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta10, 13 Lit.: în ochii tăi., ca să mă iei în seamă pe mine, o străină10 Sau: una care nu sunt de băgat în seamă.?

11Boaz a răspuns:

– Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte. 12Domnul să‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!

13Ea a zis:

– Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale pe placul inimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale.

14La ora mesei, Boaz i‑a zis lui Rut:

– Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet.

Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas.

15Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând:

– Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți. 16Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți.

17Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strâns17 Lit.: și a fost. aproape o efă17 O efă măsura aproximativ 22 l. de orz. 18A luat ceea ce strânsese și s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturase la masă.

19Atunci soacra ei a întrebat‑o:

– Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă!

Rut i‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis:

– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.

20Naomi i‑a zis nurorii sale:

– Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care20 Din punct de vedere gramatical referentul poate fi și Boaz. nu Și‑a părăsit îndurarea20 Vezi nota de la 1:8. față de noi, cei vii, și față de cei ce au murit!

Apoi Naomi i‑a zis:

– Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărare20 Ebr.: goel (rudă cu drept de răscumpărare). Ruda cu drept de răscumpărare avea obligația, prin Lege, de a‑și proteja rudele aflate în nevoie: (1) de a ridica un urmaș fratelui său, dacă acesta a murit fără a lăsa urmași – primul fiu născut moștenea numele și averea fratelui defunct (Deut. 25:5-10); (2) de a răscumpăra pământul pe care o rudă mai săracă l‑a vândut în afara familiei (Lev. 25:25-28); (3) de a răscumpăra o rudă care s‑a vândut ca sclavă, din cauza sărăciei (Lev. 25:47-49); (4) de a răzbuna uciderea unei rude (Num. 35:19-21). asupra noastră.

21Moabita Rut i‑a zis:

– El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“

22Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut:

– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor.

23Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.

O Livro

Rute 2:1-23

Rute no campo de Boaz

1Noemi tinha em Belém um parente de Elimeleque, seu marido; era um homem muito rico chamado Boaz.

2Em certa ocasião, Rute disse a Noemi: “Olha, vou sair pelos campos para ver se apanho as espigas que vão caindo atrás daquele que for amável comigo.” Ela respondeu-lhe: “Pois sim, minha filha, vai lá então!”

3E ela foi e aconteceu que o campo para onde foi era precisamente do tal Boaz que era da família de Elimeleque.

4Boaz apareceu por lá, vindo da cidade, enquanto Rute ali estava e saudou os ceifeiros: “O Senhor esteja convosco!” E eles responderam: “O Senhor te abençoe!” 5A seguir, perguntou ao capataz: “Escuta, de quem é aquela rapariga que ali está?”

6“É a moabita que veio com Noemi. 7Pediu-me esta manhã se podia apanhar as espigas que os ceifeiros deixavam caídas e tem estado sempre aqui, exceto quando foi descansar um pouco à sombra.”

8Boaz foi ter com ela para lhe falar: “Minha filha, fica aqui connosco neste campo a apanhar espigas. Não precisas de ir a outros campos. Junta-te às moças que aí estão a trabalhar. 9Já avisei os rapazes para não te incomodarem; quando tiveres sede vai beber à tua vontade.”

10Ela agradeceu-lhe muito: “Não há razão para seres assim tão amável comigo. Eu não passo duma estrangeira.”

11“Sim, eu sei. Mas sei também de toda a afeição e carinho que tens mostrado para com a tua sogra, desde a morte do teu marido, e como preferiste deixar o teu pai e a tua mãe para viver entre estranhos. 12Que o Senhor, Deus de Israel, sob cujas asas vieste refugiar-te, te abençoe por tudo.”

13“Agradeço-te muito. Foste muito bom para mim, não sendo eu sequer uma empregada tua!”

14À hora do almoço, Boaz chamou-a: “Vem comer connosco.” Rute veio sentar-se junto dos ceifeiros e ele serviu-a generosamente, muito mais do que podia comer.

15Quando a jovem voltou ao trabalho, Boaz disse ao capataz que a deixasse apanhar mesmo entre os feixes sem lhe dizer nada; 16e que fizessem de propósito deixar cair espigas, sem que ela se sentisse incomodada por as apanhar.

17Assim, ficou ali o dia todo. Ao fim da tarde, quando foi juntar o que debulhara, contou uns 22 litros! 18Trouxe o grão para a povoação e entregou-o à sogra, e também o que lhe sobejara do almoço.

19“Mas tanto!”, exclamou Noemi. “Onde é que andaste hoje a apanhar? Que Deus abençoe quem foi tão generoso contigo!” E Rute contou-lhe tudo o que se passara, dizendo que o dono do campo se chamava Boaz.

20“Que o Senhor seja louvado, porque continua a ser bondoso para com os vivos, tanto quanto para com os que já morreram!”, exclamou Noemi comovida. “Porque esse homem é um dos nossos parentes mais chegados!”

21“Ele disse-me para lá ficar a apanhar espigas, atrás dos ceifeiros, até que todo o campo estivesse ceifado.”

22“Isso é maravilhoso! Ouve bem: faz conforme ele te disse. Fica lá com as outras moças até ao fim da ceifa. Ali estarás mais segura do que em qualquer outro campo!”

23Rute assim fez, indo lá apanhar espigas até ao fim das ceifas, tanto da cevada como do trigo. E ficou a viver com a sogra.