Naomi și Rut
1Pe vremea când judecau1 Cu sensul de a conduce. judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului. 2Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s‑au stabilit acolo.
3Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei. 4Aceștia s‑au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său. 6Atunci ea s‑a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, pe când era în regiunea Moabului, auzise că Domnul Își cercetase poporul și le dăduse hrană. 7Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8Naomi le‑a zis totuși celor două nurori ale ei:
– Plecați! Întoarceți‑vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să Se poarte față de voi cu bunătatea8 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. cu care și voi v‑ați purtat față de cei ce au murit și față de mine! 9Să dea Domnul ca fiecare din voi să găsească odihnă în casa viitorului soț!
Apoi le‑a dat sărutare, iar ele și‑au ridicat glasul și au plâns.
10Ele i‑au zis:
– Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.
11Dar Naomi a răspuns:
– Întoarceți‑vă, fiicele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? 12Întoarceți‑vă, fiicele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m‑aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, 13ați aștepta voi până s‑ar face mari? V‑ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi13 Sau: mele! Amărăciunea mea este prea mare pentru voi., căci mâna Domnului s‑a întins împotriva mea!
14Ele și‑au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa i‑a dat sărutare soacrei sale și a plecat, dar Rut s‑a ținut de ea.
15Naomi a zis:
– Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei! Du‑te și tu după cumnata ta!
16Rut a răspuns:
– Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să Se poarte cu mine cu toată asprimea17 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Domnul și chiar mai mult). dacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!
18Văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să‑i mai vorbească astfel. 19Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.
Femeile se întrebau:
– Aceasta este Naomi?
20Ea le‑a zis:
– Nu mă mai numiți Naomi20-21 Naomi înseamnă Plăcută., ci numiți‑mă Mara20 Mara înseamnă Amară., pentru că Cel Atotputernic20-21 Ebr.: Șadai. m‑a amărât mult. 21Când am plecat, aveam de toate, dar Domnul m‑a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?21 Sau: m‑a făcut să sufăr? LXX: m‑a smerit?
22Așa s‑a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.
Ang Pag-unong ni Ruth kay Noemi
1-2Sang panahon nga indi pa mga hari ang nagadumala1:1-2 Sang panahon… nagadumala: sa literal, Sang panahon nga ang mga “shoftim” (mga pangulo/hukom) amo pa ang nagapangulo. sa Israel, nag-abot ang gutom sa sini nga lugar. Gani si Elimelec nga taga-Betlehem nga sakop sang Juda nagkadto sa Moab upod sang iya asawa kag duha ka anak nga lalaki, agod didto lang anay mag-estar. Ang ngalan sang iya asawa amo si Noemi kag ang ila duha ka anak amo si Mahlon kag si Kilion. Mga kaliwat sila ni Efrata nga taga-Betlehem.
Karon, sang didto na sila nagaestar sa Moab, 3napatay si Elimelec, gani si Noemi na lang ang nabilin kag ang iya duha ka anak. 4Sang ulihi nagpangasawa ang iya mga anak sang mga Moabnon. Ang ngalan sang isa amo si Orpah kag ang isa amo si Ruth. Pagkaligad sang mga napulo ka tuig, 5napatay man si Mahlon kag si Kilion, gani si Noemi na lang ang nabilin.
6Sang mabalitaan ni Noemi nga gindumdom sang Ginoo ang iya katawhan paagi sa paghatag sa ila sang maayo nga patubas, nagpreparar siya kag ang iya mga umagad sa pagbalik sa Juda. 7Kag sang nagapanglakaton na sila pabalik sa Juda, 8nagsiling si Noemi sa iya duha ka umagad, “Balik na lang kamo sa inyo iloy. Kabay pa nga ipakita sang Ginoo ang iya kaayo sa inyo, subong nga ginpakita ninyo ang inyo kaayo sa inyo nagtaliwan nga mga bana kag amo man sa akon. 9Kag kabay pa nga itugot sang Ginoo nga makapamana kamo liwat agod mapahamtang kamo sa inyo bag-o nga puluy-an.”
Dayon ginhalukan sila ni Noemi. Naghibi sila sing tudo 10kag nagsiling kay Noemi, “Maupod kami sa imo sa pagbalik mo sa imo mga kasimanwa.” 11-12Pero nagsiling si Noemi, “Pauli kamo sa inyo, mga anak. Ngaa maupod pa kamo sa akon? Nagahunahuna bala kamo nga makapamana pa ako kag makapamata sang mga lalaki nga pamanahon ninyo? Indi ina mahimo kay tigulang na ako. Pero butang ta abi nga makapamana ako karon nga gab-i kag sa ulihi makapamata pa, 13ano, hulaton bala ninyo sila nga magdalagko? Indi lang bala anay kamo magpamana tungod lang sa ila? Indi puwede, mga anak. Sa pagkamatuod, mas mapait ang akon kabuhi sang sa inyo, kay ginapaantos ako sang Ginoo.”
14Naghibi naman sila sing tudo. Dayon naghalok si Orpah sa iya ugangan kag nagpauli,1:14 kag nagpauli: Ara ini sa Septuagint pero wala sa Hebreo. pero si Ruth iya nagpabilin kay Noemi. 15Nagsiling si Noemi, “Ti ato na ang imo bilas, nagbalik na siya sa iya mga kasimanwa kag sa iya dios,1:15 dios: ukon, mga dios. gani mag-upod ka sa iya.” 16Pero nagsabat si Ruth, “Indi ako pagpilita sa pagbiya sa imo, kay bisan diin ka magkadto didto man ako makadto, kag bisan diin ka mag-estar didto man ako maestar. Ang imo mga kasimanwa mangin akon man nga kasimanwa, kag ang imo Dios mangin akon man nga Dios. 17Kon diin ka mapatay, didto man ako mapatay kag didto man ilubong. Kabay pa nga silutan ako sang Ginoo sing puwerte gid kon magbulag ako sa imo, luwas lang kon mapatay na ako.”
18Sang makita ni Noemi nga desidido gid si Ruth sa pag-upod sa iya, naghipos na lang siya. 19Gani nagpadayon sila nga duha sa paglakat hasta nga nakaabot sila sa Betlehem. Pag-abot nila didto, nagkinagula1:19 nagkinagula: sa iban nga Bisaya, naggirinual. ang mga tawo. Nagsiling ang mga babayi, “Si Noemi gid bala ini?”
20Nagsiling si Noemi sa ila, “Indi ninyo ako pagtawga nga Noemi,1:20 Noemi: buot silingon sa Hebreo, manami. kundi tawga ninyo ako nga Mara,1:20 Mara: buot silingon sa Hebreo, mapait. kay ginpapait gid sang Makagagahom nga Dios ang akon kabuhi. 21Paghalin ko diri ara sa akon ang tanan, pero ginpabalik ako sang Ginoo nga wala-wala gid. Gani indi na ninyo ako pagtawga nga Noemi, kay ginpaantos ako sang Ginoo nga Makagagahom.”
22Nagasugod pa lang ang tig-alani sang barley sang pag-abot ni Noemi sa Betlehem upod sang iya umagad nga si Ruth nga Moabnon.
