Nouă Traducere În Limba Română

Rut 1:1-22

Naomi și Rut

1Pe vremea când judecau1 Cu sensul de a conduce. judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului. 2Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s‑au stabilit acolo.

3Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei. 4Aceștia s‑au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său. 6Atunci ea s‑a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, pe când era în regiunea Moabului, auzise că Domnul Își cercetase poporul și le dăduse hrană. 7Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.

8Naomi le‑a zis totuși celor două nurori ale ei:

– Plecați! Întoarceți‑vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să Se poarte față de voi cu bunătatea8 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. cu care și voi v‑ați purtat față de cei ce au murit și față de mine! 9Să dea Domnul ca fiecare din voi să găsească odihnă în casa viitorului soț!

Apoi le‑a dat sărutare, iar ele și‑au ridicat glasul și au plâns.

10Ele i‑au zis:

– Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.

11Dar Naomi a răspuns:

– Întoarceți‑vă, fiicele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? 12Întoarceți‑vă, fiicele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m‑aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, 13ați aștepta voi până s‑ar face mari? V‑ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi13 Sau: mele! Amărăciunea mea este prea mare pentru voi., căci mâna Domnului s‑a întins împotriva mea!

14Ele și‑au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa i‑a dat sărutare soacrei sale și a plecat, dar Rut s‑a ținut de ea.

15Naomi a zis:

– Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei! Du‑te și tu după cumnata ta!

16Rut a răspuns:

– Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să Se poarte cu mine cu toată asprimea17 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Domnul și chiar mai mult). dacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!

18Văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să‑i mai vorbească astfel. 19Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.

Femeile se întrebau:

– Aceasta este Naomi?

20Ea le‑a zis:

– Nu mă mai numiți Naomi20-21 Naomi înseamnă Plăcută., ci numiți‑mă Mara20 Mara înseamnă Amară., pentru că Cel Atotputernic20-21 Ebr.: Șadai. m‑a amărât mult. 21Când am plecat, aveam de toate, dar Domnul m‑a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?21 Sau: m‑a făcut să sufăr? LXX: m‑a smerit?

22Așa s‑a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.

Ang Pulong Sa Dios

Ruth 1:1-22

Ang Pag-unong ni Ruth kang Noemi

1-2Sa panahon nga dili pa mga hari ang nagadumala1:1-2 Sa panahon… nagadumala: sa literal, Sa panahon nga ang mga “shoftim” (mga pangulo/hukom) mao pa ang nangulo. sa Israel, miabot ang kagutom niini nga dapit. Busa si Elimelec nga taga-Betlehem nga sakop sa Juda miadto sa Moab uban sa iyang asawa ug duha ka anak nga lalaki, aron didto lang una mopuyo. Ang ngalan sa iyang asawa mao si Noemi ug ang ilang duha ka anak mao si Mahlon ug si Kilion. Mga kaliwat sila ni Efrata nga taga-Betlehem.

Sa dihang didto na sila nagpuyo sa Moab, 3namatay si Elimelec. Busa si Noemi na lang uban sa iyang duha ka anak nga lalaki ang nahibilin. 4Nangaminyo ang iyang mga anak ug mga babayeng Moabihanon. Ang ngalan sa usa mao si Orpah ug ang usa mao si Ruth. Paglabay sa napulo ka tuig, 5namatay usab sila si Mahlon ug si Kilion, busa si Noemi na lang ang nahibilin.

6Sa dihang nabalitaan ni Noemi nga gipanalanginan sa Ginoo ang iyang katawhan pinaagi sa iyang paghatag kanila ug maayong abot, nangandam siya sa pagbalik sa Juda uban ang iyang mga umagad. 7Ug sa dihang nagalakaw sila balik sa Juda, 8miingon si Noemi sa iyang duha ka umagad, “Balik na lang kamo sa inyong inahan. Hinaut pa nga pakitaan kamo ug kaayo sa Ginoo, maingon nga gipakita ninyo ang inyong kaayo nganhi kanako ug sa nangamatay ninyong mga bana. 9Ug hinaut nga itugot sa Ginoo nga maminyo kamo pag-usab aron mapahimutang kamo sa inyong bag-ong panimalay.”

Unya gihagkan sila ni Noemi. Nanghilak silag kusog 10ug miingon kang Noemi, “Mouban kami kanimo sa pagbalik mo ngadto sa imong mga katagilungsod.” 11-12Apan miingon si Noemi, “Pauli kamo sa inyo, mga anak. Nganong mouban pa man kamo kanako? Nagahunahuna ba kamo nga maminyo pa ako pag-usab ug manganak ug mga lalaki nga mahimo ninyong banahon? Dili na kana mahitabo pa kay tigulang na ako. Apan ibutang ta kon makapamana ako karong gabhiona ug unya manganak pa, 13hulaton ba ninyo silang mangdagko? Dili lang ba una kamo magminyo tungod kanila? Dili kana mahimo, mga anak. Sa pagkatinuod, mas pait ang akong kinabuhi kay kaninyo, kay gipaantos ako sa Ginoo.”

14Misamot na hinuon silag hilak ug kusog. Unya mihalok si Orpah sa iyang ugangan ug mipauli,1:14 ug mipauli: Anaa kini sa Septuagint, apan wala sa Hebreo. apan si Ruth nagpabilin uban kang Noemi. 15Miingon si Noemi, “Tan-awa ang imong bilas, mibalik na siya sa iyang mga katagilungsod ug sa iyang dios,1:15 dios: o, mga dios. busa uli na uban kaniya.” 16Apan mitubag si Ruth, “Ayaw ako pugsa sa pagbiya kanimo, kay bisan asa ka moadto adto usab ako moadto, ug bisan asa ka mopuyo didto usab ako mopuyo. Ang imong mga katawhan mahimo usab nga akong mga katawhan, ug ang imong Dios mahimo usab nga akong Dios. 17Kon asa ka mamatay, didto usab ako mamatay ug didto usab ilubong. Hinaut pa nga silotan ako sa Ginoo sa hilabihan gayod kon mubiya ako kanimo. Kamatayon lang ang makapahimulag kanako gikan kanimo.”

18Sa dihang nakita ni Noemi nga desidido gayod si Ruth sa pag-uban kaniya, mihilom na lang siya. 19Busa nagpadayon silang duha sa paglakaw hangtod nga nakaabot sila sa Betlehem. Pag-abot nila, nagkaguliyang ang tanang mga tawo. Miingon ang mga babaye, “Si Noemi ba gayod kini?”

20Miingon si Noemi kanila, “Ayaw ninyo ako tawgag Noemi,1:20 Noemi: Ang buot ipasabot, lami. kondili tawga ninyo ako ug Mara,1:20 Mara: Ang buot ipasabot, pait. kay gihimong labihan kapait sa Makagagahom nga Dios ang akong kinabuhi. 21Pagbiya ko dinhi anaa kanako ang tanan, apan gipabalik ako sa Ginoo nga walay nahot. Busa ayaw na ninyo ako tawgag Noemi, kay gipaantos ako sa Ginoo nga Makagagahom.”

22Mao pa lay pagsugod sa ting-ani sa barley sa pag-abot ni Noemi sa Betlehem uban sa iyang umagad nga si Ruth nga Moabihanon.