Alegerea suverană a lui Dumnezeu
1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine 2că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă. 3Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat3 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, 4care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea4 Vezi nota de la 8:15; vezi și Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1., slava4 Prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)., legămintele, darea Legii, închinarea4 Sau: slujba. și promisiunile. 5Ai lor sunt patriarhii5 Lit.: tații. și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.
6Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul6 Este vorba despre promisiunea legământului. lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel 7și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța7 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ta.“7 Vezi Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță. 9Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“9 Vezi Gen. 18:10, 14. 10Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singur om10 Sau: printr‑o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii., strămoșul10 Lit.: tatăl. nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), 12i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“12 Vezi Gen. 25:23. 13Așa cum este scris:
„Pe Iacov l‑am iubit,
dar pe Esau l‑am urât.“13 Adică: Pe Iacov l‑am ales, / dar pe Esau l‑am respins. Vezi Mal. 1:2-3.
14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz! 15Căci lui Moise i‑a spus:
„Eu voi avea milă de cel ce vreau să am milă
și Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur.“15 Vezi Ex. 33:19.
16Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă. 17Căci Scriptura îi spune lui Faraon:
„Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta:
ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea
și astfel Numele Meu
să fie vestit pe întreg pământul.“17 Pavel citează din Ex. 9:16 în versiunea LXX.
18Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.
19Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?20 Vezi Is. 29:16; 45:9. 21Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?
22Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă? 24Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri. 25Așa cum spune în Osea:
„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
și pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».“25 Vezi Os. 2:23.
26Și
„În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!»,
acolo vor fi numiți «Fii ai Dumnezeului cel Viu».“26 Vezi Os. 1:10.
27Iar Isaia strigă despre Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
doar rămășița va fi mântuită,
28căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede
cuvântul rostit asupra pământului.“28 Vezi Is. 10:22-23.
29Și, așa cum a spus deja Isaia:
„Dacă Domnul Oștirilor29 Gr.: Kurios Sabaoth, care îl redă pe ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi la: (1) oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. nu ne‑ar fi lăsat o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“29 Vezi Is. 1:9 în versiunea LXX.
Necredința lui Israel
30Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință. 31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege. 32De ce? Pentru că n‑a urmărit‑o prin credință, ci, ca și cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire, 33așa cum este scris:
„Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire
și o Stâncă de cădere.
Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“33 Vezi Is. 8:14; 28:16.
1I say the truth in Christ, I lie not, my conscience also bearing me witness in the Holy Ghost, 2That I have great heaviness and continual sorrow in my heart. 3For I could wish that myself were accursed from Christ for my brethren, my kinsmen according to the flesh: 4Who are Israelites; to whom pertaineth the adoption, and the glory, and the covenants, and the giving of the law, and the service of God, and the promises; 5Whose are the fathers, and of whom as concerning the flesh Christ came, who is over all, God blessed for ever. Amen.
6Not as though the word of God hath taken none effect. For they are not all Israel, which are of Israel: 7Neither, because they are the seed of Abraham, are they all children: but, In Isaac shall thy seed be called. 8That is, They which are the children of the flesh, these are not the children of God: but the children of the promise are counted for the seed. 9For this is the word of promise, At this time will I come, and Sara shall have a son. 10And not only this; but when Rebecca also had conceived by one, even by our father Isaac; 11(For the children being not yet born, neither having done any good or evil, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him that calleth;) 12It was said unto her, The elder shall serve the younger. 13As it is written, Jacob have I loved, but Esau have I hated.
14What shall we say then? Is there unrighteousness with God? God forbid. 15For he saith to Moses, I will have mercy on whom I will have mercy, and I will have compassion on whom I will have compassion. 16So then it is not of him that willeth, nor of him that runneth, but of God that sheweth mercy. 17For the scripture saith unto Pharaoh, Even for this same purpose have I raised thee up, that I might shew my power in thee, and that my name might be declared throughout all the earth. 18Therefore hath he mercy on whom he will have mercy, and whom he will he hardeneth. 19Thou wilt say then unto me, Why doth he yet find fault? For who hath resisted his will? 20Nay but, O man, who art thou that repliest against God? Shall the thing formed say to him that formed it, Why hast thou made me thus? 21Hath not the potter power over the clay, of the same lump to make one vessel unto honour, and another unto dishonour? 22What if God, willing to shew his wrath, and to make his power known, endured with much longsuffering the vessels of wrath fitted to destruction: 23And that he might make known the riches of his glory on the vessels of mercy, which he had afore prepared unto glory, 24Even us, whom he hath called, not of the Jews only, but also of the Gentiles? 25As he saith also in Osee, I will call them my people, which were not my people; and her beloved, which was not beloved. 26And it shall come to pass, that in the place where it was said unto them, Ye are not my people; there shall they be called the children of the living God. 27Esaias also crieth concerning Israel, Though the number of the children of Israel be as the sand of the sea, a remnant shall be saved: 28For he will finish the work, and cut it short in righteousness: because a short work will the Lord make upon the earth. 29And as Esaias said before, Except the Lord of Sabaoth had left us a seed, we had been as Sodoma, and been made like unto Gomorrha. 30What shall we say then? That the Gentiles, which followed not after righteousness, have attained to righteousness, even the righteousness which is of faith. 31But Israel, which followed after the law of righteousness, hath not attained to the law of righteousness. 32Wherefore? Because they sought it not by faith, but as it were by the works of the law. For they stumbled at that stumblingstone; 33As it is written, Behold, I lay in Sion a stumblingstone and rock of offence: and whosoever believeth on him shall not be ashamed.
