Alegerea suverană a lui Dumnezeu
1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine 2că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă. 3Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat3 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, 4care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea4 Vezi nota de la 8:15; vezi și Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1., slava4 Prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)., legămintele, darea Legii, închinarea4 Sau: slujba. și promisiunile. 5Ai lor sunt patriarhii5 Lit.: tații. și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.
6Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul6 Este vorba despre promisiunea legământului. lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel 7și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța7 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ta.“7 Vezi Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță. 9Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“9 Vezi Gen. 18:10, 14. 10Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singur om10 Sau: printr‑o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii., strămoșul10 Lit.: tatăl. nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), 12i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“12 Vezi Gen. 25:23. 13Așa cum este scris:
„Pe Iacov l‑am iubit,
dar pe Esau l‑am urât.“13 Adică: Pe Iacov l‑am ales, / dar pe Esau l‑am respins. Vezi Mal. 1:2-3.
14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz! 15Căci lui Moise i‑a spus:
„Eu voi avea milă de cel ce vreau să am milă
și Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur.“15 Vezi Ex. 33:19.
16Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă. 17Căci Scriptura îi spune lui Faraon:
„Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta:
ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea
și astfel Numele Meu
să fie vestit pe întreg pământul.“17 Pavel citează din Ex. 9:16 în versiunea LXX.
18Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.
19Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?20 Vezi Is. 29:16; 45:9. 21Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?
22Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă? 24Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri. 25Așa cum spune în Osea:
„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
și pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».“25 Vezi Os. 2:23.
26Și
„În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!»,
acolo vor fi numiți «Fii ai Dumnezeului cel Viu».“26 Vezi Os. 1:10.
27Iar Isaia strigă despre Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
doar rămășița va fi mântuită,
28căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede
cuvântul rostit asupra pământului.“28 Vezi Is. 10:22-23.
29Și, așa cum a spus deja Isaia:
„Dacă Domnul Oștirilor29 Gr.: Kurios Sabaoth, care îl redă pe ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi la: (1) oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. nu ne‑ar fi lăsat o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“29 Vezi Is. 1:9 în versiunea LXX.
Necredința lui Israel
30Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință. 31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege. 32De ce? Pentru că n‑a urmărit‑o prin credință, ci, ca și cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire, 33așa cum este scris:
„Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire
și o Stâncă de cădere.
Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“33 Vezi Is. 8:14; 28:16.
上帝的选民
1我在基督里说真话，绝无谎言。我被圣灵感动的良心可以作证， 2我心里极为忧愁，痛苦不止！ 3为了我的弟兄——我的同胞以色列人，即使我自己被咒诅、与基督隔绝，我也愿意！ 4身为以色列人，他们拥有上帝儿子的名分、上帝的荣耀、诸约、律法、圣殿敬拜和各种应许。 5蒙拣选的族长是他们的先祖，基督降世为人也是做以色列人。祂是至大至尊，永远当受称颂的上帝。阿们！
6当然，这并不表示上帝的话落了空，因为从以色列生的，不一定都是以色列人， 7亚伯拉罕的后裔不一定都是亚伯拉罕的儿女，圣经上说：“以撒生的才可算为你的后裔。” 8这话的意思是：亚伯拉罕凭血气所生的儿女并不是上帝的儿女，只有凭应许所生的才算是他的后裔。 9因为上帝曾这样应许他：“明年这时候，我会再来，撒拉必生一个儿子。”
10后来，利百加和我们的先祖以撒结婚，怀了双胞胎。 11在这对孩子还未出生，还没有显出谁善谁恶之前，上帝为了显明自己拣选人并不是按人的行为，而是按祂自己的旨意， 12便对利百加说：“将来大的要服侍小的。” 13正如圣经上说：“我爱雅各，厌恶以扫。”
14这样看来，我们该怎么下结论呢？难道上帝不公平吗？当然不是！ 15祂曾对摩西说：
“我要怜悯谁就怜悯谁，
要恩待谁就恩待谁。”
16可见这并不在于人的意志和努力，而在于祂的怜悯。 17圣经记载着上帝对法老说的话：“我使你兴起是为了在你身上彰显我的权能，使我的名传遍天下。” 18总之，上帝要怜悯谁，就怜悯谁；要叫谁顽固，就叫谁顽固。
上帝的烈怒和怜悯
19这样，你肯定会对我说：“为什么上帝还指责人呢？谁能抗拒祂的旨意呢？” 20你这个人啊！你是谁啊？竟敢顶撞上帝！受造之物怎能对造物主说：“你为什么把我造成这样？” 21陶匠难道不可以从一团泥中拿一部分造贵重的器皿，又拿一部分造平凡的器皿吗？
22倘若上帝要显示祂的烈怒和权能，就尽量容忍那些祂预备要毁灭的器皿， 23以便在那些祂怜悯并预备赐予荣耀的器皿上彰显祂丰盛的荣耀，这难道不可以吗？ 24那些蒙怜悯的器皿就是我们这些从犹太人和外族人中被上帝呼召的人。 25正如上帝在《何西阿书》上说：
“本来不是我子民的，
我要称他们为‘我的子民’；
本来不是我所爱的，
我要称他们为‘我所爱的’。
26从前我在什么地方对他们说，
‘你们不是我的子民。’
将来也要在那里对他们说，
‘你们是永活上帝的儿女。’”
27关于以色列人，以赛亚先知曾疾呼：
“以色列人虽多如海沙，
但得救的只是剩余的人，
28因为上帝要在世上迅速、
彻底地执行祂的判决。”
29以赛亚又说：
“若不是万军之主给我们存留后裔，
我们早就像所多玛和蛾摩拉一样灭亡了。”
以色列人和福音
30这样看来，我们该说什么呢？本来不追求义的外族人却因信而得到了义。 31以色列人靠遵行律法追求义，却徒劳无功。 32为什么会这样呢？因为他们不凭信心，只靠自己的行为去追求义，结果就在那块“绊脚石”上跌倒了。 33正如圣经上说：
“看啊！我在锡安放了一块绊脚石，
一块使人跌倒的磐石。
但信靠祂的人必不致蒙羞。”
