Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam
1Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru după trup? 2Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! 3Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“3, 10, 22 Vezi Gen. 15:6. 4Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie, 5însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este considerată dreptate. 6Tot așa vorbește și David despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi ia în considerare, fără fapte, dreptatea:
7„Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite!
8Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul!“8 Vezi Ps. 32:1-2.
9Așadar, este această fericire pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i‑a fost considerată dreptate.“ 10Dar cum i‑a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis. 11Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptății primite prin credință, pe când era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptatea aceasta, 12cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut‑o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
13Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. 14Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos14 Lit.: credința este goală., iar promisiunea este desființată. 15Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii. 16De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“17 Vezi Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. 18În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“18 Vezi Gen. 15:5. 19El n‑a slăbit în credință când a văzut19 Unele mss conțin după credință particula de negație, redând: și nu s‑a uitat că propriul său trup era deja bătrân. că propriul său trup era deja bătrân19 Lit.: mort. Același termen este folosit și cu referire la condiția pântecului Sarei (vezi ultima parte a versetului)., – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân. 20El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu 21și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. 22De aceea credința i‑a fost considerată dreptate. 23Acum, cuvintele „i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el, 24ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate, nouă, celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25Care a fost dat pentru nelegiuirile25 Gr.: paraptoma, care literal înseamnă a călca alături. Vezi și 5:15-18, 20; 11:11-12. noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
1Шта, онда, да кажемо о нашем праоцу Аврахаму? Шта је он сам по себи постигао? 2Јер, ако је Аврахам постигао праведност оним што је учинио, он би, према томе, имао разлога да се хвали, али не пред Богом. 3Шта Писмо говори? „Поверова Аврахам Богу, па му је то урачунато у праведност.“
4Онај који ради, зарађује своју плату радом; не добија је милошћу. 5А ономе који не ради, а верује у Бога који оправдава безбожника, њему се вера урачунава у праведност. 6Тако и Давид каже да је блажен човек коме Бог урачунава праведност не узимајући у обзир његова праведна дела:
7„Благо онима којима су безакоња опроштена,
чији су греси покривени;
8благо човеку коме Господ не урачунава грех.“
9Да ли се ово блаженство односи само на обрезане, или и на необрезане? Већ смо рекли да је Аврахаму вера урачуната у праведност. 10Како му је била урачуната? Када је био обрезан, или када је био необрезан? То није било након обрезања, него пре њега. 11Он је примио знак обрезања као печат праведности коју је стекао вером, док још није био обрезан. Тиме је Аврахам постао отац свих необрезаних који верују, а којима се то урачунава у праведност. 12Он је, такође, и духовни праотац оних који нису само обрезани, него следе пример вере нашега оца Аврахама, коју је овај имао док је још био необрезан.
Божије обећање се прима вером
13Јер, када је Бог обећао Аврахаму и његовом потомству да ће му припасти свет у наследство, то није било због тога што је Аврахам држао Закон, већ због тога што је примио праведност од Бога посредством своје вере. 14Јер, ако су наследници они који се држе Закона, онда је вера безначајна, а обећање безвредно, 15зато што Закон са собом носи Божији гнев. А где нема Закона, тамо нема ни греха због кршења истог. 16Зато се обећање темељи на вери, да би га људи прихватили као дар Божије милости, те да би било делотворно за све потомство, не само за оне који држе Закон, него и за оне који су судеоници у Аврахамовој вери. Он је духовни отац свима нама. 17Јер, овако је написано у Светом писму: „Ја сам те учинио оцем многих народа.“ Он је поверовао Богу који оживљава мртве и својом речју чини да ствари настану ни из чега. 18Аврахам је веровао и надао се и онда када није било разлога за наду. Тако је постао оцем многих народа, јер Свето писмо овако каже: „Толико ће бити твоје потомство.“ 19Чак и кад се обазрео на своје готово обамрло тело, на својих стотину година, као и на Сарину неспособност да рађа, Аврахам се није поколебао у својој вери. 20Он није довео у питање Божије обећање, него је ојачан својом вером прославио Бога, 21потпуно уверен да је Бог у стању да учини оно што је обећао. 22Зато му је вера урачуната у праведност. 23Речи: „То му је било урачунато“, нису биле написане само за њега, 24него и за нас којима ће бити урачунато у праведност то што верујемо у оног који је васкрсао из мртвих, нашег Господа Исуса. 25Бог га је предао да умре за наше преступе, а васкрсао га да нас учини праведнима.
