Credincioșia lui Dumnezeu
1Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2Acesta este mare în toate privințele! Mai întâi, pentru că lor le‑au fost încredințate cuvintele2 Gr.: loghia. Termenul apare de patru ori în NT și face trimitere la rostirile din vechime primite de poporul Israel de la Dumnezeu. Vezi F.A. 7:38; Evr. 5:12; 1 Pet. 4:11. lui Dumnezeu. 3Și ce dacă unii n‑au crezut?! Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu? 4În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:
„Așa încât Tu să fii găsit drept în cuvintele Tale
și să fii învingător când judeci.“4 Vezi Ps. 51:4. Sau când ești judecat.
5Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce mânia? Vorbesc în felul oamenilor. 6În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu sporește spre slava Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos? 8Și de ce să nu facem rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă!
Niciun om nu este drept
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni?9 Sau: Suntem noi mai prejos? Expresia în limba greacă ne permite să traducem atât cu referire la iudei, cu sens pozitiv (mai buni), cât și cu referire la neamuri, cu sens negativ (mai prejos). Nicidecum! Căci i‑am acuzat deja pe toți – atât pe iudei, cât și pe greci – că sunt sub păcat, 10după cum este scris:
„Nu există niciun om drept, niciunul măcar!
11Nu există niciunul care să aibă pricepere!
Nu există niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu!
12Toți s‑au rătăcit,
cu toții au devenit buni de nimic!
Nu mai există niciunul care să facă binele,
niciunul măcar!12 Pavel citează din LXX (Ps. 14:1-3; 53:1-3; Ecl. 7:20).
13Gâtlejul le este un mormânt deschis;
cu limbile lor înșală;13 Vezi Ps. 5:9.
sub buzele lor este venin de viperă;13 Vezi Ps. 140:3.
14gura le este plină de blestem și amărăciune;14 Vezi Ps. 10:7.
15picioarele lor sunt grabnice să verse sânge.
16Pe căile lor se află prăpădul și nenorocirea
17și n‑au cunoscut calea păcii.17 Vezi Is. 59:7-8.
18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“18 Vezi Ps. 36:1.
19Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“20 Vezi Ps. 143:2. prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului.
Dreptatea lui Dumnezeu prin credință
21Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți21 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea (Moise), Profeții și Scrierile. Vezi, de ex., Gen. 15:6; Ps. 32:1-2; Hab. 2:4., 22și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire. 23Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășirii25 Gr.: hilasterion. Termenul este întâlnit de două ori în NT (vezi și Evr. 9:5) și face trimitere la Capacul (Locul) Ispășirii (vezi Ex. 25:17-22; termenul ebraic pentru Capacul Ispășirii poate fi tradus și cu Locul Ispășirii/Răscumpărării; Locul Milei; Locul Iertării– locul în care marele preot stropea cu sânge în Ziua Ispășirii în vederea iertării poporului de păcate). prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte, 26pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.
27Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, 28deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. 29Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30întrucât este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. 31Atunci, oare desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi susținem Legea.
Wierność Boga
1Na czym więc polega przewaga Żyda nad poganinem? I jaką korzyść daje obrzezanie? 2Ogromną i to pod każdym względem! Należy pamiętać, że to Żydom Bóg przekazał swoje słowa. 3Co z tego, że niektórzy z nich nie dochowali im wierności? Czy z tego powodu Bóg przestaje dotrzymywać swoich obietnic? 4Oczywiście, że nie! Bóg bowiem jest prawdomówny, a każdy człowiek jest kłamcą, jak mówi Pismo:
„Boże, Twoje słowa okażą się sprawiedliwe
i oddalisz od siebie wszelkie oskarżenia”.
5Jeśli poprzez naszą nieprawość objawiona zostaje prawość Boga, to jaki stąd wniosek? Czy Bóg jest niesprawiedliwy, gdy okazuje gniew? Tak rozumują ludzie. 6Oczywiście, że nie jest niesprawiedliwy, bo gdyby tak było, to jak Bóg mógłby sądzić świat? 7Zapytasz może: „Skoro moje kłamstwo sprawia, że objawiona zostaje Boża prawda i Bóg odbiera z tego chwałę, to dlaczego ja mam być sądzony za grzech?”. 8Czy mamy twierdzić: „Popełniajmy zło, aby pojawiło się dobro”? Niektórzy oskarżają nas, że tak mówimy. Nie unikną jednak kary.
Nikt nie jest prawy
9Czy wobec tego my, Żydzi, jesteśmy lepsi od pogan? Oczywiście, że nie. Wykazaliśmy już, że zarówno Żydzi, jak i poganie, są grzesznikami. 10Potwierdza to zresztą Pismo:
„Nie ma człowieka, który byłby prawy,
11nie ma takiego, który byłby rozumny,
ani takiego, który szukałby Boga.
12Wszyscy zbłądzili i upadli.
Nie ma nikogo, ani jednego,
kto by dobrze postępował.
13Słowa ludzi są jak grób,
a ich język jest pełen kłamstw;
w ustach mają jad węża.
14Wypowiadają przekleństwa i gorzkie słowa.
15Są skłonni do morderstwa,
16zostawiają za sobą zniszczenie i nędzę.
17Nigdy nie weszli na ścieżkę pokoju
18i nie odczuwają nawet lęku przed Bogiem”.
19Wiemy dobrze, że Prawo Mojżesza obowiązuje tych, którzy mu podlegają. I dlatego każde usta muszą zamilknąć i cały świat musi się uniżyć przed Bogiem. 20On bowiem nie uniewinni żadnego człowieka ze względu na to, że przestrzegał on Prawa Mojżesza. Prawo uświadamia nam tylko nasz grzech.
Uniewinnienie dzięki wierze
21Teraz jednak Bóg wskazał inny sposób uniewinnienia—bez przestrzegania Prawa Mojżesza, ale poświadczony przez to Prawo i przez proroków. 22Uniewinnienie to pochodzi od Boga i obejmuje tych, którzy wierzą Jezusowi Chrystusowi. Jest ono dostępne dla wszystkich, którzy Mu wierzą. Bo nie ma żadnej różnicy: 23wszyscy ludzie zgrzeszyli i daleko im do Bożego ideału. 24A zostają uniewinnieni za darmo, dzięki Bożej łasce i dzięki odkupieniu, jakiego dokonał Jezus Chrystus. 25-26To Jego Bóg uczynił narzędziem przebłagania za grzechy. Aby dostąpić tego uniewinnienia, musimy uwierzyć, że Jego przelana krew może nas pojednać z Bogiem. Bóg ogłosił uniewinnienie, odpuszczając grzechy przeszłości. Cierpliwie czekał bowiem, aż Chrystus—w obecnym czasie—zgładzi je. Okazał się więc sprawiedliwy i uniewinnia każdego, kto uwierzy Jezusowi.
27Gdzie jest więc powód do dumy? Został uchylony! Czy przez Prawo uczynków? Nie, przez prawo wiary! 28Jesteśmy bowiem przekonani, że człowiek zostaje uniewinniony dzięki wierze, a nie dzięki spełnianiu uczynków wymaganych przez Prawo. 29Czy Bóg przygotował to tylko dla Żydów? A może i dla pogan? Oczywiście, że również dla pogan! 30Bóg jest jeden i w ten sam sposób—dzięki wierze!—uniewinnia zarówno Żydów, jak i pogan. 31Czy więc z powodu uniewinnienia, otrzymanego dzięki wierze, lekceważymy Prawo Mojżesza? Absolutnie nie! Umieszczamy je tylko we właściwym miejscu.
