Romani 3 – NTLR & NVI-PT

Nouă Traducere În Limba Română

Romani 3:1-31

Credincioșia lui Dumnezeu

1Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2Acesta este mare în toate privințele! Mai întâi, pentru că lor le‑au fost încredințate cuvintele2 Gr.: loghia. Termenul apare de patru ori în NT și face trimitere la rostirile din vechime primite de poporul Israel de la Dumnezeu. Vezi F.A. 7:38; Evr. 5:12; 1 Pet. 4:11. lui Dumnezeu. 3Și ce dacă unii n‑au crezut?! Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu? 4În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Așa încât Tu să fii găsit drept în cuvintele Tale

și să fii învingător când judeci.“4 Vezi Ps. 51:4. Sau când ești judecat.

5Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce mânia? Vorbesc în felul oamenilor. 6În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu sporește spre slava Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos? 8Și de ce să nu facem rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă!

Niciun om nu este drept

9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni?9 Sau: Suntem noi mai prejos? Expresia în limba greacă ne permite să traducem atât cu referire la iudei, cu sens pozitiv (mai buni), cât și cu referire la neamuri, cu sens negativ (mai prejos). Nicidecum! Căci i‑am acuzat deja pe toți – atât pe iudei, cât și pe greci – că sunt sub păcat, 10după cum este scris:

„Nu există niciun om drept, niciunul măcar!

11Nu există niciunul care să aibă pricepere!

Nu există niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu!

12Toți s‑au rătăcit,

cu toții au devenit buni de nimic!

Nu mai există niciunul care să facă binele,

niciunul măcar!12 Pavel citează din LXX (Ps. 14:1-3; 53:1-3; Ecl. 7:20).

13Gâtlejul le este un mormânt deschis;

cu limbile lor înșală;13 Vezi Ps. 5:9.

sub buzele lor este venin de viperă;13 Vezi Ps. 140:3.

14gura le este plină de blestem și amărăciune;14 Vezi Ps. 10:7.

15picioarele lor sunt grabnice să verse sânge.

16Pe căile lor se află prăpădul și nenorocirea

17și n‑au cunoscut calea păcii.17 Vezi Is. 59:7-8.

18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“18 Vezi Ps. 36:1.

19Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“20 Vezi Ps. 143:2. prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credință

21Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți21 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea (Moise), Profeții și Scrierile. Vezi, de ex., Gen. 15:6; Ps. 32:1-2; Hab. 2:4., 22și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire. 23Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășirii25 Gr.: hilasterion. Termenul este întâlnit de două ori în NT (vezi și Evr. 9:5) și face trimitere la Capacul (Locul) Ispășirii (vezi Ex. 25:17-22; termenul ebraic pentru Capacul Ispășirii poate fi tradus și cu Locul Ispășirii/Răscumpărării; Locul Milei; Locul Iertării– locul în care marele preot stropea cu sânge în Ziua Ispășirii în vederea iertării poporului de păcate). prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte, 26pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.

27Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, 28deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. 29Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30întrucât este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. 31Atunci, oare desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi susținem Legea.

Nova Versão Internacional

Romanos 3:1-31

1Que vantagem há então em ser judeu, ou que utilidade há na circuncisão? 2Muita, em todos os sentidos! Principalmente porque aos judeus foram confiadas as palavras de Deus.

3Que importa se alguns deles foram infiéis? A sua infidelidade anulará a fidelidade de Deus? 4De maneira nenhuma! Seja Deus verdadeiro, e todo homem mentiroso. Como está escrito:

“Para que sejas justificado nas tuas palavras

e prevaleças quando fores julgado”3.4 Sl 51.4.

5Mas, se a nossa injustiça ressalta de maneira ainda mais clara a justiça de Deus, que diremos? Que Deus é injusto por aplicar a sua ira? (Estou usando um argumento humano.) 6Claro que não! Se fosse assim, como Deus iria julgar o mundo? 7Alguém pode alegar ainda: “Se a minha mentira ressalta a veracidade de Deus, aumentando assim a sua glória, por que sou condenado como pecador?” 8Por que não dizer como alguns caluniosamente afirmam que dizemos: “Façamos o mal, para que nos venha o bem”? A condenação dos tais é merecida.

Ninguém é Justo

9Que concluiremos então? Estamos em posição de vantagem3.9 Ou desvantagem? Não! Já demonstramos que tanto judeus quanto gentios estão debaixo do pecado. 10Como está escrito:

“Não há nenhum justo,

nem um sequer;

11não há ninguém que entenda,

ninguém que busque a Deus.

12Todos se desviaram,

tornaram-se juntamente inúteis;

não há ninguém que faça o bem,

não há nem um sequer”3.10-12 Sl 14.1-3; Sl 53.1-3; Ec 7.20.

13“Sua garganta é um túmulo aberto;

com a língua enganam”3.13 Sl 5.9.

“Veneno de víbora está em seus lábios”3.13 Sl 140.3.

14“Sua boca está cheia de maldição e amargura”3.14 Sl 10.7.

15“Seus pés são ágeis para derramar sangue;

16ruína e desgraça marcam os seus caminhos,

17e não conhecem o caminho da paz”3.15-17 Is 59.7,8.

18“Aos seus olhos é inútil temer a Deus”3.18 Sl 36.1.

19Sabemos que tudo o que a Lei diz, o diz àqueles que estão debaixo dela, para que toda boca se cale e o mundo todo esteja sob o juízo de Deus. 20Portanto, ninguém será declarado justo diante dele baseando-se na obediência à Lei, pois é mediante a Lei que nos tornamos plenamente conscientes do pecado.

A Justiça por meio da Fé

21Mas agora se manifestou uma justiça que provém de Deus, independente da Lei, da qual testemunham a Lei e os Profetas, 22justiça de Deus mediante a fé em Jesus Cristo para todos os que creem. Não há distinção, 23pois todos pecaram e estão destituídos da glória de Deus, 24sendo justificados gratuitamente por sua graça, por meio da redenção que há em Cristo Jesus. 25Deus o ofereceu como sacrifício para propiciação3.25 Ou como sacrifício que desviava a sua ira, removendo o pecado mediante a fé, pelo seu sangue, demonstrando a sua justiça. Em sua tolerância, havia deixado impunes os pecados anteriormente cometidos; 26mas, no presente, demonstrou a sua justiça, a fim de ser justo e justificador daquele que tem fé em Jesus.

27Onde está, então, o motivo de vanglória? É excluído. Baseado em que princípio? No da obediência à Lei? Não, mas no princípio da fé. 28Pois sustentamos que o homem é justificado pela fé, independente da obediência à Lei. 29Deus é Deus apenas dos judeus? Ele não é também o Deus dos gentios? Sim, dos gentios também, 30visto que existe um só Deus, que pela fé justificará os circuncisos e os incircuncisos. 31Anulamos então a Lei pela fé? De maneira nenhuma! Ao contrário, confirmamos a Lei.