Vieți consacrate lui Dumnezeu
1Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă1 Gr.: latreia, un termen complex care poate avea și sensul de închinare. duhovnicească1 Gr.: logikos, un termen complex care poate avea mai multe sensuri: rațional, rezonabil, plăcut rațiunii, care vine din duh, spiritual. din partea voastră! 2Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.
Smerenie și slujire
3Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată3 Gr.: sofronein, care poate avea următoarele sensuri: a gândi drept, a raționa corect, a avea o judecată sănătoasă, a avea bun simț, a avea mintea limpede. În Vulgata este echivalat cu un termen care poate fi tradus cu sobru, cuminte, echilibrat., potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia. 4Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție, 5tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora. 6Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să‑l folosească potrivit cu mărimea credinței sale; 7dacă are darul slujirii, să‑l folosească în slujire; dacă are darul învățăturii, să‑l folosească pentru a da învățătură; 8dacă are darul încurajării, să‑l folosească spre încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu râvnă; cel ce are milă de alții, să facă acest lucru cu bucurie.
Principii pentru viața creștină
9Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine! 10Iubiți‑vă unii pe alții10 Sau: Fiți devotați unii altora. cu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora! 11În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului! 12Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune! 13Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților!13 Sensul este acela de a veni în întâmpinarea nevoilor sfinților. Urmăriți ospitalitatea! 14Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați! 15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng! 16Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite16 Sau: asociați‑vă cu cei smeriți.! Nu vă considerați singuri înțelepți! 17Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii! 19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.19 Vezi Deut. 32:35. 20Însă,
„Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce;
dacă este însetat, dă‑i să bea.
Căci, făcând așa,
vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“20 Vezi Prov. 25:21-22.
21Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
Entrega da vida para o serviço
1E assim, irmãos, peço-vos, através do amor de Deus, que entreguem as vossas vidas a Deus. Que elas sejam como que um sacrifício vivo e santo, o tipo de sacrifício que ele aceitará. Quando pensamos em tudo o que fez por nós, será pedir muito? 2Não se conformem com os padrões e costumes deste mundo, mas sejam pessoas diferentes, através da renovação da vossa maneira de pensar. Dessa forma conhecerão o que Deus deseja que façam e verão como a sua vontade é realmente boa, agradável e perfeita.
3Pois digo-vos, pela graça que me foi concedida, a todos os que estão no vosso meio, que não pensem para além daquilo que devem pensar, mas que pensem na justa medida, de acordo com a medida de fé que Deus concedeu a cada um. 4Porque assim como o nosso corpo é formado de várias partes, e cada uma tem uma função própria, 5o mesmo acontece com o corpo de Cristo. Nele somos todos partes dum só corpo, e cada um tem uma função diferente a executar. Por isso, também precisamos uns dos outros e pertencemos uns aos outros.
6Deus pela sua graça ofereceu dons diferentes para realizar bem certas tarefas. Assim se ele a uns deu a capacidade de profetizar, então façam-no de acordo com a sua fé. 7E se a outros deu a capacidade de servir de uma forma prática os seus semelhantes, que o façam num verdadeiro espírito de serviço. Se alguém tiver o dom de ensinar, que o faça com toda a dedicação. 8Se um outro tem o dom de consolo, que a sua pregação seja de molde realmente a consolar. Se for uma pessoa com posses, reparta com liberalidade. Se Deus lhe deu a habilidade de governar, faça-o responsavelmente. E se tiver o dom de ser bondoso para com os necessitados, deve fazê-lo com alegria.
A prática do amor
9Que o amor que mostrarem pelos outros seja autêntico. Tenham horror ao mal. Tomem sempre posição do lado do bem. 10Amem-se uns aos outros com uma afeição verdadeira. Ponham os outros sempre em primeiro lugar. 11Não sejam nunca preguiçosos no vosso trabalho; sirvam o Senhor com todo o fervor.
12Alegrem-se na esperança de tudo aquilo que Deus tem planeado para vocês. Sejam pacientes nas dificuldades, orando a Deus de forma constante. 13Quando os filhos de Deus estiverem em necessidade, ajudem-nos. Sejam hospitaleiros.
14Abençoem quem vos persegue por serem cristãos, não o amaldiçoem; orem para que Deus venha a abençoar essa pessoa. 15Quando os outros são felizes, participem da sua felicidade. Se estão tristes, compartilhem a sua tristeza. 16Vivam em harmonia uns com os outros. Não sejam ambiciosos de grandezas; acomodem-se às coisas modestas. Não se julguem sabendo mais do que na verdade sabem.
17Não paguem o mal com o mal. Preocupem-se em fazer o que é bom à vista de todos. 18Sempre que possível e na medida em que isso dependa de vocês, tenham boas relações com toda a gente. 19Queridos amigos, não procurem vingar-se a vós mesmos, pois diz o Senhor na Escritura: “Minha é a vingança. Pertence-me e hei de exercê-la.”12.19 Dt 32.35. 20Pelo contrário, e como está escrito:
“Se o teu inimigo tiver fome, dá-lhe de comer;
se tiver sede, dá-lhe de beber.
E assim amontoarás brasas vivas sobre a sua cabeça.”12.20 Pv 25.21, 22.
21Não te deixes vencer pelo mal, mas vence o mal com o bem.
