Vieți consacrate lui Dumnezeu
1Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă1 Gr.: latreia, un termen complex care poate avea și sensul de închinare. duhovnicească1 Gr.: logikos, un termen complex care poate avea mai multe sensuri: rațional, rezonabil, plăcut rațiunii, care vine din duh, spiritual. din partea voastră! 2Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.
Smerenie și slujire
3Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată3 Gr.: sofronein, care poate avea următoarele sensuri: a gândi drept, a raționa corect, a avea o judecată sănătoasă, a avea bun simț, a avea mintea limpede. În Vulgata este echivalat cu un termen care poate fi tradus cu sobru, cuminte, echilibrat., potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia. 4Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție, 5tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora. 6Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să‑l folosească potrivit cu mărimea credinței sale; 7dacă are darul slujirii, să‑l folosească în slujire; dacă are darul învățăturii, să‑l folosească pentru a da învățătură; 8dacă are darul încurajării, să‑l folosească spre încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu râvnă; cel ce are milă de alții, să facă acest lucru cu bucurie.
Principii pentru viața creștină
9Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine! 10Iubiți‑vă unii pe alții10 Sau: Fiți devotați unii altora. cu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora! 11În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului! 12Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune! 13Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților!13 Sensul este acela de a veni în întâmpinarea nevoilor sfinților. Urmăriți ospitalitatea! 14Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați! 15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng! 16Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite16 Sau: asociați‑vă cu cei smeriți.! Nu vă considerați singuri înțelepți! 17Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii! 19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.19 Vezi Deut. 32:35. 20Însă,
„Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce;
dacă este însetat, dă‑i să bea.
Căci, făcând așa,
vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“20 Vezi Prov. 25:21-22.
21Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
Sacrificios vivos
1Por lo tanto, hermanos, tomando en cuenta la misericordia de Dios, ruego que cada uno de ustedes, en adoración espiritual,12:1 espiritual. Alt. racional. ofrezca su cuerpo como sacrificio vivo, santo y agradable a Dios. 2No se amolden al mundo actual, sino sean transformados mediante la renovación de su mente. Así podrán comprobar cómo es la voluntad de Dios: buena, agradable y perfecta.
3Por la gracia que se me ha dado, digo a todos ustedes: Nadie tenga un concepto de sí más alto que el que debe tener, sino más bien piense de sí mismo con moderación, según la medida de fe que Dios le haya dado. 4Pues, así como cada uno de nosotros tiene un solo cuerpo con muchos miembros, y no todos estos miembros desempeñan la misma función, 5también nosotros, siendo muchos, formamos un solo cuerpo en Cristo, y cada miembro está unido a todos los demás. 6Tenemos dones diferentes, según la gracia que se nos ha dado. Si el don de alguien es el de profecía, que lo use en proporción con su fe;12:6 en proporción con su fe. Alt. de acuerdo con la fe. 7si es el de prestar un servicio, que lo preste; si es el de enseñar, que enseñe; 8si es el de animar a otros, que los anime; si es el de socorrer a los necesitados, que dé con generosidad; si es el de dirigir, que dirija con esmero; si es el de mostrar compasión, que lo haga con alegría.
El amor
9El amor debe ser sincero. Aborrezcan el mal; aférrense al bien. 10Ámense los unos a los otros con amor fraternal, respetándose y honrándose mutuamente. 11Nunca dejen de ser diligentes; antes bien, sirvan al Señor con el fervor que da el Espíritu. 12Alégrense en la esperanza, muestren paciencia en el sufrimiento, perseveren en la oración. 13Ayuden a los hermanos necesitados. Practiquen la hospitalidad. 14Bendigan a quienes los persigan; bendigan y no maldigan. 15Alégrense con los que están alegres; lloren con los que lloran. 16Vivan en armonía los unos con los otros. No sean arrogantes, sino háganse solidarios con los humildes.12:16 háganse … humildes. Alt. estén dispuestos a ocuparse en oficios humildes. No se crean los únicos que saben.
17No paguen a nadie mal por mal. Procuren hacer lo bueno delante de todos. 18Si es posible, y en cuanto dependa de ustedes, vivan en paz con todos. 19No tomen venganza, queridos hermanos, sino dejen el castigo en las manos de Dios, porque está escrito: «Mía es la venganza; yo pagaré»,12:19 Dt 32:35. dice el Señor. 20Antes bien,
«Si tu enemigo tiene hambre, dale de comer;
si tiene sed, dale de beber.
Actuando así, harás que se avergüence de su conducta».12:20 harás … conducta. Lit. ascuas de fuego amontonarás sobre su cabeza (Pr 25:21,22).
21No te dejes vencer por el mal; al contrario, vence el mal con el bien.
