Rămășița lui Israel
1Atunci întreb: Și‑a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu nu Și‑a respins poporul, pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3„Doamne, Ți‑au omorât profeții,
Ți‑au dărâmat altarele.
Numai eu singur am mai rămas,
iar ei încearcă să‑mi ia viața.“3 Vezi 1 Regi 19:10, 14.
4Dar ce i‑a răspuns Dumnezeu4 Lit.: oracolul divin.?
„Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați
care nu și‑au aplecat genunchiul înaintea lui Baal4 Zeul canaanit al fertilității..“4 Vezi 1 Regi 19:18.
5Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n‑ar mai fi har. 7Ce putem spune atunci? Israel n‑a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, 8așa cum este scris:
„Dumnezeu le‑a dat un duh de adormire,
ochi să nu vadă
și urechi să nu audă,
până în ziua de azi.“8 Vezi Deut. 29:4; Is. 29:10.
9Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într‑o cursă, într‑un laț,
într‑o capcană9 Gr.: skandalon, termen care se referă strict la bățul care declanșează o capcană, dar care cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire. și o răsplătire pe măsură!
10Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“10 Vezi Ps. 69:22-23 în versiunea LXX.
Mântuirea neamurilor
11Prin urmare, întreb: s‑au împiedicat ei ca să cadă? În niciun caz, ci, datorită alunecării11 Gr.: paraptoma, al cărui sens de bază este a călca alături. lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a‑i face pe israeliți geloși. 12Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină12 Lit.: cu cât mai mult plinătatea lor.!?
13Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: întrucât sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea, 14încercând cumva să stârnesc gelozia neamului meu și să‑i salvez astfel pe unii dintre ei. 15Căci dacă respingerea15 Sau: alungarea. lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți?! 16Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt16 Vezi Num. 15:17-21. Avraam și patriarhii sunt reprezentați prin partea de aluat oferită drept cel dintâi rod, iar întregul aluat îi reprezintă pe urmașii lor, israeliții.; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.
17Dar dacă unele ramuri au fost rupte și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina17 Cu referire la patriarhi. și rodnicia măslinului, 18nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește‑ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! 19Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Așadar, nu te îngâmfa, ci teme‑te! 21Căci, dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine! 22Uită‑te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat. 23Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să‑i altoiască din nou. 24Căci dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într‑un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!?
Întregul Israel va fi mântuit
25Căci nu vreau să nu știți taina25 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg, contrar religiilor misterelor, foarte răspândite la acea vreme în lumea greco-romană, care susțineau că tainele erau cunoscute numai de către cei inițiați. aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire,25 Sau: o împietrire parțială i s‑a întâmplat lui Israel. până când va intra numărul deplin al neamurilor.25 Lit.: până când va intra plinătatea neamurilor. 26Și astfel26 Sau: atunci. tot Israelul va fi mântuit26 Propoziția aceasta a fost interpretată în două direcții majore: (1) numărul total al evreilor care au fost mântuiți în toate generațiile (tot Israelul fiind echivalent cu numărul complet al neamurilor din v. 25); (2) cea mai mare parte a evreilor din ultima generație. Un lucru este clar, anume că nimeni, atât dintre evrei, cât și dintre neamuri, nu va fi mântuit într‑un mod colectiv, ci numai pe baza credinței în Isus Cristos cel înviat; vezi v. 23., după cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta neevlavia26 Termenul grecesc este la plural și include atât faptele/acțiunile/lucrările lipsite de evlavie, cât și gândurile/atitudinile neevlavioase. de la Iacov.
27Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi înlătura păcatele.“27 Vezi Is. 59:20-21; 27:9; Ier. 31:33-34.
28În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. 29Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. 30Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s‑a arătat milă prin neascultarea acestora, 31tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum31 Unele mss redau: în cele din urmă. milă. 32Căci Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.
Laudă lui Dumnezeu
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui
și cât de neînțelese sunt căile Lui!
34„Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?34 Vezi Is. 40:13 în versiunea LXX.
35Sau cine I‑a dat mai întâi ceva,
ca El să trebuiască să‑i dea înapoi?“35 Vezi Iov 41:11.
36Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin.
Deus não rejeitou o seu povo
1Pergunto então: Terá Deus rejeitado o seu povo? Nada disso. Lembrem-se de que eu próprio sou israelita, descendente de Abraão e membro da tribo de Benjamim. 2Deus não rejeitou o seu próprio povo que escolheu logo desde o princípio. Lembram-se certamente daquele passo em que o profeta Elias se queixou a Deus dos israelitas: 3“Senhor, mataram os teus profetas e derrubaram os teus altares. Só eu fiquei e ainda procuram matar-me.”11.3 1 Rs 19.10, 14. 4Lembram-se do que Deus lhe replicou então? “Tenho ainda 7000 que não se inclinaram para adorar Baal.”11.4 1 Rs 19.18.
5O mesmo acontece agora. Nem todos os judeus viraram as costas a Deus. Há ainda um determinado número que Deus escolheu pela sua graça. 6E se tal depende da graça de Deus não pode ser pelas boas obras. Porque nesse caso não seria uma oferta gratuita.
7Esta é pois a situação: A maioria de Israel não encontrou o favor que buscava de Deus; mas uns quantos, que Deus escolheu para si, alcançaram-no; aos outros Deus permitiu o seu endurecimento. 8A isto se referem as Escrituras:
“Deus os adormeceu,
fechando os seus olhos e os seus ouvidos
para nada perceberem,
até ao dia de hoje.”11.8 Dt 29.4; Is 29.10.
9E o rei David disse:
“Que os seus banquetes se tornem para eles numa armadilha e numa rede,
em tropeço e em retribuição pelo seu mal!
10Que os seus olhos se turvem para que não vejam;
que vivam esmagados sob um pesado fardo!”11.10 Sl 69.22-23.
Salvação para gentios e judeus
11Repito: Terão tropeçado e caído? De novo dizemos não! Contudo, por meio da transgressão dos judeus, Deus, como já vimos, tornou a salvação também acessível aos gentios, para que os judeus, estimulados por um sentimento de ciúme, começassem a procurar a salvação de Deus para si mesmos. 12Mas se o mundo recebe riqueza espiritual em consequência da transgressão dos judeus, e se em consequência do seu fracasso os gentios recebem essa mesma riqueza, pensem só como será quando o número completo dos judeus tiver vindo a Cristo!
13Estou a dizer isto especialmente aos gentios. Como sabem, Deus designou-me como apóstolo para os gentios, e é para mim motivo de glória esta missão que Deus me atribuiu. 14Insisto muito nisto para de algum modo provocar ciúmes vossos ao meu próprio povo, e desta maneira salvar alguns deles. 15Pois se a rejeição deles trouxe a reconciliação ao mundo, o que trará a sua aceitação, senão a nova vida dentre os mortos? 16Se Abraão e os demais patriarcas eram santos, os seus descendentes também o são. Se a raiz da árvore é santa, os ramos também são, pois o todo é santificado pela oferta de uma só parte.
17Mas alguns desses ramos da árvore de Abraão, portanto alguns judeus, foram quebrados. E tu, gentio, que eras como ramo de uma oliveira brava, foste enxertado naquela outra e agora também partilhas a mesma raiz da oliveira de boa qualidade. 18Deves, contudo, ter cuidado para não cair no orgulho, pelo facto de teres sido posto no lugar dos ramos quebrados. Lembra-te de que a tua posição e privilégio vêm unicamente de não seres tu quem sustenta a raiz, mas ela a ti.
19“Bom”, podes estar a dizer, “esses ramos foram quebrados para me ceder o lugar.” 20Está certo! Lembra-te de que esses ramos, os judeus, foram tirados por não terem crido na mensagem sobre Jesus e que tu te encontras no lugar deles porque creste. Não caias no orgulho; tem cuidado! 21Porque, se Deus não poupou os ramos naturais, não tenhas dúvida de que agirá contigo da mesma maneira.
22Repara como Deus é ao mesmo tempo tão bondoso e tão rigoroso. Ele é rigoroso para com os que lhe desobedecem, mas de extrema bondade para contigo se permaneceres na sua bondade. Senão, sem dúvida que também serás quebrado. 23Por outro lado, se os judeus deixarem a sua incredulidade, serão enxertados. Pois Deus é poderoso para os enxertar de novo na árvore.
24Porque se Deus aceitou tomar-te a ti, que vivias tão afastado e eras por natureza ramo de uma oliveira brava, e te enxertou na oliveira mansa, é evidente que será mais fácil colocar de novo os judeus na sua própria oliveira.
A misericórdia de Deus é para todos
25Quero, irmãos, que tomem bem nota desta verdade de Deus, irmãos, para que não caiam no orgulho e comecem a gabar-se. Na realidade Israel experimentou um endurecimento parcial, mas isto acontecerá somente até que o número completo dos gentios tenha vindo a Cristo. 26Nessa altura todo o Israel será salvo. Lembram-se do que os profetas disseram a esse respeito?
“De Sião sairá o libertador
que afastará Israel de toda a impiedade.”
27“Esta é a aliança que faço com eles:
naquele tempo tirarei os seus pecados.”11.27 Is 59.20, 21; 27.9; Jr 31.33, 34.
28Muitos judeus são inimigos do evangelho e isto tem sido um benefício para vocês, gentios. Mas, ao terem sido escolhidos por Deus, os judeus ainda são amados por Deus, por causa da sua promessa aos seus antepassados. 29As dádivas de Deus e a sua chamada nunca poderão ser anuladas. 30Antigamente também vocês eram rebeldes contra Deus, mas como os judeus recusaram as suas dádivas, Deus estendeu-vos a sua misericórdia. 31Agora os judeus não creram na mensagem, para que vocês pudessem experimentar a sua misericórdia, mas virá o dia em que eles também participarão dela. 32Porque Deus englobou todos os homens por serem desobedientes, a fim de poder demonstrar igualmente a todos a sua misericórdia.
33Como a sua sabedoria e a sua inteligência são riquezas ilimitadas! Como é impossível entender as suas decisões, a sua maneira de agir! 34Pois “quem conheceu o pensamento do Senhor ou quem é o seu conselheiro?”11.34 Is 40.13. 35Alguém lhe terá dado primeiramente dádivas, de forma a esperar agora a retribuição? 36Com certeza que não, pois todas as coisas vêm dele! Tudo é por ele e para ele. Glória lhe seja dada para sempre! Amém!
