1Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4Căci Cristos este împlinirea4 Gr.: telos, care se poate traduce și cu: scopul. Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“5 Vezi Lev. 18:5. 6Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“6 Vezi Deut. 30:12. – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – 7„sau: «Cine va coborî în Adânc7 Lit.: Abis, loc de detenție pentru duhurile rele și pentru Satan. În LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc, vezi Gen. 1:2; 7:11).?»“7 Pavel folosește un limbaj similar celui din Deut. 30:13 pentru a face aluzie, probabil, la experiența coborârii și întoarcerii lui Iona din adâncuri, exemplu folosit de Isus ca simbol al morții și învierii Sale. – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! 8Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta.“8 Vezi Deut. 30:14.
Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. 9Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn9 Sau: este Domnul; vezi v. 13. Termenul grecesc pentru Domn (Kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându‑l pe ebraicul YHWH (Domnul– vezi nota de la Ex. 3:14). și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.10 Lit.: cu inima crede spre dreptate și cu gura mărturisește spre mântuire. 11Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“11 Pavel citează din Is. 28:16 în traducerea LXX. 12Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“13 Vezi Ioel 2:32.
14Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15.
16Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“16 Vezi Is. 53:1. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.17 Lit.: Astfel, credința [vine] din auzire, iar auzirea [vine] prin Cuvântul lui Cristos. 18Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da!
„Răsunetul lor a străbătut întreg pământul
și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“18 Vezi Ps. 19:4.
19Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam;
vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“19 Vezi Deut. 32:21.
20Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune:
„M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“20 Vezi Is. 65:1 în traducerea LXX.
21Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi‑am întins mâinile
către un popor neascultător și împotrivitor.“21 Vezi Is. 65:2.
1Bratři, denně prosím Boha za Izraelce, aby si uvědomili svůj omyl. 2Musí se jim přiznat, že o Boží přízeň horlivě usilují, ale mají klapky na očích. 3Nepochopili ospravedlnění v tom způsobu, jak je nabízí Bůh, a proto je odmítají a chtějí si je vydobýt sami. 4Zákon je měl přece přivést ke Kristu, který je vrcholem a dává bezúhonnost tomu, kdo věří.
5Mojžíš řekl, že člověk získá život plněním zákona; říkejme tomu ospravedlnění cestou zákona. 6Ospravedlnění cestou víry je však něco jiného. Klíč k životu není třeba hledat v nadpozemských výšinách, 7ani pracně dobývat z hlubin země. Vše potřebné již za nás udělal Kristus. 8Každý člověk má ten klíč na dosah, má ho ve svém srdci: je to víra, kterou hlásáme.
Kristus – kámen urážky pro mnohé
9Jestliže tedy Krista vyznáváš jako Pána a opravdu věříš, že jej Bůh vzkřísil z mrtvých, jsi zachráněn. 10Kdo věří, ten je před Bohem spravedlivý a jako takový, hlásí-li se k tomu veřejně, je u něho v milosti. 11Bible přece říká: Kdo mu uvěří, nebude zklamán. 12A v tom není rozdíl mezi židem a jinověrcem. Všichni mají jednoho a téhož Pána a ten je stejně štědrý ke všem, kdo se k němu obracejí. 13Je přece psáno, že každý, kdo ho bude vzývat, bude zachráněn. Každý! 14Vzývat ho může ovšem jen ten, kdo v něj uvěřil: uvěřil jen ten, kdo o něm slyšel; slyší jen tehdy, když bude někdo mluvit; 15a mluvit o něm – k tomu právě Bůh posílá nás. Vždyť víte, co je psáno v Písmu: „Vždy vítán je, kdo dobrou zprávu nese!“ 16Skutečnost je ovšem taková, že ne všichni tu zprávu uvítali. Vždyť už Izajáš si stěžuje: „Pane, kdo uvěřil tomu, co jsme hlásali?“ 17Věříme-li my, je to proto, že jsme Kristovo poselství přijali.
18Pokládám však otázku: Což snad Izraelci neslyšeli stejné poselství? Jistě slyšeli.
19Nepochopili je snad? ptám se dál. Už Mojžíš říkal:
„Budete jednou žárlit na ty, kterými pohrdáte,
a hněvat se na ně, národe nechápavý!“
20A Izajášovými ústy říká Bůh:
„Dal jsem se nalézt těm, kdo mne nehledali,
a poznat jsem se dal těm, kdo se o mne nestarali.“
21O Izraelcích však mluví jako o lidu neposlušném a vzpurném.
