1Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4Căci Cristos este împlinirea4 Gr.: telos, care se poate traduce și cu: scopul. Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“5 Vezi Lev. 18:5. 6Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“6 Vezi Deut. 30:12. – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – 7„sau: «Cine va coborî în Adânc7 Lit.: Abis, loc de detenție pentru duhurile rele și pentru Satan. În LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc, vezi Gen. 1:2; 7:11).?»“7 Pavel folosește un limbaj similar celui din Deut. 30:13 pentru a face aluzie, probabil, la experiența coborârii și întoarcerii lui Iona din adâncuri, exemplu folosit de Isus ca simbol al morții și învierii Sale. – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! 8Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta.“8 Vezi Deut. 30:14.
Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. 9Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn9 Sau: este Domnul; vezi v. 13. Termenul grecesc pentru Domn (Kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându‑l pe ebraicul YHWH (Domnul– vezi nota de la Ex. 3:14). și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.10 Lit.: cu inima crede spre dreptate și cu gura mărturisește spre mântuire. 11Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“11 Pavel citează din Is. 28:16 în traducerea LXX. 12Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“13 Vezi Ioel 2:32.
14Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15.
16Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“16 Vezi Is. 53:1. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.17 Lit.: Astfel, credința [vine] din auzire, iar auzirea [vine] prin Cuvântul lui Cristos. 18Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da!
„Răsunetul lor a străbătut întreg pământul
și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“18 Vezi Ps. 19:4.
19Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam;
vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“19 Vezi Deut. 32:21.
20Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune:
„M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“20 Vezi Is. 65:1 în traducerea LXX.
21Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi‑am întins mâinile
către un popor neascultător și împotrivitor.“21 Vezi Is. 65:2.
…Con le labbra e col cuore…
1Cari fratelli, il desiderio più ardente del mio cuore e la mia preghiera continua è che gli Ebrei siano salvati. 2Devo dire che onorano Dio con molto entusiasmo, ma senza conoscenza. 3Perché non hanno capito che Cristo è morto per renderli giusti davanti a Dio. Cercano, invece, di rendersi abbastanza buoni per guadagnarsi il favore di Dio, osservando le leggi e le usanze ebraiche. Ma non è questa la via della salvezza, secondo il piano del Signore! 4Non capiscono che ciò che cercano di ottenere, ubbidendo alla legge di Mosè, Cristo lo dà a quelli che credono in lui. Perché Cristo è lo scopo e la fine della legge di Mosè.
5Infatti, Mosè descrive così la salvezza per mezzo della legge: «Soltanto chi riesce ad essere perfettamente giusto, a resistere alla tentazione e a non peccare per tutta la vita, sarà salvo». 6Invece, circa la salvezza che viene dalla fede, dice: «Non hai bisogno di esplorare i cieli per trovare Cristo, né di riportarlo sulla terra, perché ti aiuti». E ancora 7«Non cʼè bisogno di scendere fra i morti, per riportare Cristo fra i vivi».
8Le Scritture dicono chiaramente: «La salvezza che viene dallʼascolto della predicazione (che dà la fede in Cristo) è a portata di mano di ognuno di noi; se vuoi, è nel tuo cuore e già sulla tua bocca». 9Perché, se con le tue labbra dici agli altri che Gesù Cristo è il tuo Signore, e credi nel tuo cuore che Dio lʼha resuscitato dalla morte, sarai salvato. 10Infatti, è credendo col cuore che un uomo diventa giusto davanti a Dio; e con le sue labbra conferma la sua salvezza, parlando agli altri, della sua fede. 11Proprio come dicono le scritture: «Chiunque crede in lui non sarà deluso». 12Non cʼè quindi alcuna differenza fra chi è ebreo e chi non lo è: tutti hanno lo stesso Signore, che dona generosamente le sue ricchezze a tutti quelli che gliele chiedono. 13Infatti le Scritture affermano: «Chiunque invoca il nome del Signore sarà salvato».
14Ma come potranno chiedergli di essere salvati, se non credono in lui? E come possono credere in lui, se non ne hanno mai sentito parlare? E come possono sentir parlare di lui, se qualcuno non lo fa? 15E come è possibile che qualcuno vada a parlare di lui, se non cʼè nessuno che lo mandi? Di questo parlano le Scritture, quando dicono: «Comʼè bello vedere arrivare quelli che predicano il Vangelo della pace con Dio, e portano belle notizie di cose buone!» In altre parole: benvenuti quelli che predicano il Vangelo di Dio!
16Ma non tutti quelli che sentono parlare del Vangelo lo accettano. Lo dice il profeta Isaia: «Signore, chi di loro ha creduto, quando ho parlato?» 17Quindi la fede nasce proprio dallʼascolto del Vangelo, la buona notizia che riguarda Cristo.
18Che si può dire degli Ebrei? Che non hanno mai sentito parlare del Vangelo? Tuttʼaltro, perché è stato annunciato per tutto il mondo, proclamato ai quattro venti. 19Allora mi chiedo: non può darsi che gli Ebrei non abbiano capito che Dio avrebbe dato la sua salvezza ad altri, se continuavano a rifiutarla? Sì, lʼhanno capito, perché, fin dai tempi di Mosè, Dio aveva detto che avrebbe ingelosito il suo popolo per risvegliarlo, dando la salvezza a gente che non capiva, gente che non era neppure un popolo. 20Nel libro di Isaia, Dio dice chiaramente: «Sono stato trovato da gente che neppure mi cercava, mi sono fatto conoscere da quelli che non chiedevano di me». 21Nel frattempo il Signore continua a tendere le sue mani verso i Giudei, ma essi continuano a discutere e a ribellarsi; non vogliono arrendersi a lui.
