Romani 10 – NTLR & CST

Nouă Traducere În Limba Română

Romani 10:1-21

1Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4Căci Cristos este împlinirea4 Gr.: telos, care se poate traduce și cu: scopul. Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“5 Vezi Lev. 18:5. 6Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“6 Vezi Deut. 30:12. – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – 7„sau: «Cine va coborî în Adânc7 Lit.: Abis, loc de detenție pentru duhurile rele și pentru Satan. În LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc, vezi Gen. 1:2; 7:11).?»“7 Pavel folosește un limbaj similar celui din Deut. 30:13 pentru a face aluzie, probabil, la experiența coborârii și întoarcerii lui Iona din adâncuri, exemplu folosit de Isus ca simbol al morții și învierii Sale. – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! 8Și atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;

este în gura ta și în inima ta.“8 Vezi Deut. 30:14.

Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. 9Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn9 Sau: este Domnul; vezi v. 13. Termenul grecesc pentru Domn (Kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându‑l pe ebraicul YHWH (Domnul– vezi nota de la Ex. 3:14). și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.10 Lit.: cu inima crede spre dreptate și cu gura mărturisește spre mântuire. 11Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“11 Pavel citează din Is. 28:16 în traducerea LXX. 12Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“13 Vezi Ioel 2:32.

14Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15.

16Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“16 Vezi Is. 53:1. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.17 Lit.: Astfel, credința [vine] din auzire, iar auzirea [vine] prin Cuvântul lui Cristos. 18Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da!

„Răsunetul lor a străbătut întreg pământul

și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“18 Vezi Ps. 19:4.

19Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam;

vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“19 Vezi Deut. 32:21.

20Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune:

„M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau;

M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“20 Vezi Is. 65:1 în traducerea LXX.

21Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi‑am întins mâinile

către un popor neascultător și împotrivitor.“21 Vezi Is. 65:2.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Romanos 10:1-21

1Hermanos, el deseo de mi corazón, y mi oración a Dios por los israelitas, es que lleguen a ser salvos. 2Puedo declarar en favor de ellos que muestran celo por Dios, pero su celo no se basa en el conocimiento. 3No conociendo la justicia que proviene de Dios, y procurando establecer la suya propia, no se sometieron a la justicia de Dios. 4De hecho, Cristo es el fin de la ley, para que todo el que cree reciba la justicia.

5Así describe Moisés la justicia que se basa en la ley: «Quien practique estas cosas vivirá por ellas».10:5 Lv 18:5 6Pero la justicia que se basa en la fe afirma: «No digas en tu corazón: “¿Quién subirá al cielo?”10:6 Dt 30:12 (es decir, para hacer bajar a Cristo), 7o “¿Quién bajará al abismo?”» (es decir, para hacer subir a Cristo de entre los muertos). 8¿Qué afirma entonces? «La palabra está cerca de ti; la tienes en la boca y en el corazón».10:8 Dt 30:14 Esta es la palabra de fe que predicamos: 9que, si confiesas con tu boca que Jesús es el Señor y crees en tu corazón que Dios lo levantó de entre los muertos, serás salvo. 10Porque con el corazón se cree para ser justificado, pero con la boca se confiesa para ser salvo. 11Así dice la Escritura: «Todo el que confíe en él no será jamás defraudado».10:11 Is 28:16 12No hay diferencia entre judíos y gentiles, pues el mismo Señor es Señor de todos y bendice abundantemente a cuantos lo invocan, 13porque «todo el que invoque el nombre del Señor será salvo».10:13 Jl 2:32

14Ahora bien, ¿cómo invocarán a aquel en quien no han creído? ¿Y cómo creerán en aquel de quien no han oído? ¿Y cómo oirán si no hay quien les predique? 15¿Y quién predicará sin ser enviado? Así está escrito: «¡Qué hermoso es recibir al mensajero que trae10:15 ¡Qué hermoso … trae. Lit. ¡Qué hermosos son los pies de los que anuncian; Is 52:7. buenas nuevas

16Sin embargo, no todos los israelitas aceptaron las buenas nuevas. Isaías dice: «Señor, ¿quién ha creído a nuestro mensaje?»10:16 Is 53:1 17Así que la fe viene como resultado de oír el mensaje, y el mensaje que se oye es la palabra de Cristo.10:17 Cristo. Var. Dios. 18Pero pregunto: ¿Acaso no oyeron? ¡Claro que sí!

«Por toda la tierra se difundió su voz,

¡sus palabras llegan hasta los confines del mundo!»10:18 Sal 19:4

19Pero insisto: ¿Acaso no entendió Israel? En primer lugar, Moisés dice:

«Yo haré que vosotros sintáis envidia de los que no son nación;

voy a irritaros con una nación insensata».10:19 Dt 32:21

20Luego Isaías se atreve a decir:

«Dejé que me hallaran los que no me buscaban;

me di a conocer a los que no preguntaban por mí».10:20 Is 65:1

21En cambio, respecto de Israel, dice:

«Todo el día extendí mis manos

hacia un pueblo desobediente y rebelde».10:21 Is 65:2