Psalmul 94
1O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, strălucește Tu!
2Ridică‑Te, Judecător al pământului;
răsplătește celor mândri după mândria lor!
3Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toți cei ce săvârșesc nelegiuirea se laudă.
5Îți asupresc poporul, Doamne,
apasă asupra moștenirii Tale.
6Omoară văduva și străinul;
îl ucid pe orfan.
7Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8Luați aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Nesăbuiților, când vă veți înțelepți?
9Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a întocmit ochiul?
10Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învață pe om cunoașterea?
11Domnul cunoaște gândurile omului;
știe că sunt deșarte.
12Ferice de omul pe care‑l disciplinezi Tu, Doamne,
și pe care‑l înveți din Legea Ta,
13ca să‑l liniștești în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14Domnul nu‑Și părăsește poporul,
nici nu‑Și uită moștenirea!
15Căci din nou se va face judecată cu dreptate,
și toți cei cu inima cinstită o vor urma.
16Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor?
Cine va lua poziție pentru mine
împotriva celor ce săvârșesc nelegiuirea?
17De n‑ar fi fost Domnul ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi locuit în tăcerea morții.
18Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19În mulțimea frământărilor mele lăuntrice,
mângâierile Tale îmi încântă sufletul.
20Poate oare un tron corupt20 Lit.: tron al distrugerii. să‑Ți fie aliat,
unul care plăsmuiește necazul prin decret?
21Ei uneltesc21 Lit.: se strâng. împotriva sufletului celui drept
și condamnă sânge nevinovat.
22Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23El le va răsplăti după nelegiuirea lor
și‑i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Salmo 94
1Ó Senhor, Deus vingador;
Deus vingador! Intervém!94.1 Hebraico: Resplandece!
2Levanta-te, Juiz da terra;
retribui aos orgulhosos o que merecem.
3Até quando os ímpios, Senhor,
até quando os ímpios exultarão?
4Eles despejam palavras arrogantes;
todos esses malfeitores enchem-se de vanglória.
5Massacram o teu povo, Senhor,
e oprimem a tua herança;
6matam as viúvas e os estrangeiros,
assassinam os órfãos
7e ainda dizem: “O Senhor não nos vê;
o Deus de Jacó nada percebe”.
8Insensatos, procurem entender!
E vocês, tolos, quando se tornarão sábios?
9Será que quem fez o ouvido não ouve?
Será que quem formou o olho não vê?
10Aquele que disciplina as nações os deixará sem castigo?
Não tem sabedoria aquele que dá ao homem o conhecimento?
11O Senhor conhece os pensamentos do homem,
e sabe como são fúteis.
12Como é feliz o homem a quem disciplinas, Senhor,
aquele a quem ensinas a tua lei;
13tranquilo, enfrentará os dias maus,
enquanto, para os ímpios, uma cova se abrirá.
14O Senhor não desamparará o seu povo;
jamais abandonará a sua herança.
15Voltará a haver justiça nos julgamentos,
e todos os retos de coração a seguirão.
16Quem se levantará a meu favor contra os ímpios?
Quem ficará a meu lado contra os malfeitores?
17Não fosse a ajuda do Senhor,
eu já estaria habitando no silêncio.
18Quando eu disse: Os meus pés escorregaram,
o teu amor leal, Senhor, me amparou!
19Quando a ansiedade já me dominava no íntimo,
o teu consolo trouxe alívio à minha alma.
20Poderá um trono corrupto estar em aliança contigo?,
um trono que faz injustiças em nome da lei?
21Eles planejam contra a vida dos justos
e condenam os inocentes à morte.
22Mas o Senhor é a minha torre segura;
o meu Deus é a rocha em que encontro refúgio.
23Deus fará cair sobre eles os seus crimes,
e os destruirá por causa dos seus pecados;
o Senhor, o nosso Deus, os destruirá!
