Cartea IV
(Psalmii 90–106)
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.
1Stăpâne, Tu ai fost un adăpost pentru noi
din generație în generație.
2Înainte ca să se fi născut munții,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea,
din veșnicie în vecie, Tu ești Dumnezeu.
3Tu întorci pe oameni în țărână,
spunându‑le: „Întoarceți‑vă, fii ai omului!“
4Căci o mie de ani, în ochii Tăi,
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopții4 Vezi nota de la 63:6..
5Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineața.
6Deși răsare dimineața, ea trece repede,
așa încât seara este veștejită și se usucă.
7Suntem mistuiți de mânia Ta
și îngroziți de furia Ta.
8Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta
și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.
9Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.
10Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulți dintre ei sunt10 Sau: slava [mândria] lor este. numai necaz și trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11Cine cunoaște tăria mâniei Tale
și furia Ta, care este precum teama de Tine?
12Învață‑ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!
13Întoarce‑Te, Doamne! Până când?
Ai milă de robii Tăi!
14Satură‑ne dimineața cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre.
15Înveselește‑ne pentru tot atâtea zile în care ne‑ai asuprit
și pentru tot atâția ani în care am văzut nenorocirea!
16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta
și măreția Ta – fiilor lor!
17Fie peste noi bunăvoința17 Sau: splendoarea. Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statornicește pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statornicește lucrarea mâinilor noastre!
