Psalmii 88 – NTLR & TNCV

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 88:1-18

Psalmul 88

O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannotTitlu. Sensul expresiei ebraice este nesigur; probabil o cântare de penitență și lamentație.. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al ezrahitului Heman.

1Doamne, Dumnezeul izbăvirii mele,

zi și noapte strig înaintea Ta.

2Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,

pleacă‑Ți urechea la strigătul meu!

3Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri

și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților.

4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;

am ajuns ca omul lipsit de putere.

5Sunt abandonat printre morți

asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt,

de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată

și care sunt îndepărtați din mâna Ta.

6M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri,

în locuri întunecoase, în adâncuri.

7Mânia Ta mă apasă;

copleșești cu toate talazurile Tale. Selah

8I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,

făcându‑mă o urâciune pentru ei.

Sunt închis, fără scăpare!

9Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței.

Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;

îmi întind mâinile spre Tine.

10Faci Tu oare minuni pentru cei morți?

Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah

11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta

și în Locul Nimicirii11 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol despre credincioșia Ta?

12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric

sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?

13Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor

și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.

14Doamne, de ce mi‑ai lepădat sufletul

și Ți‑ai ascuns fața de mine?

15Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte;

am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.

16Mânia Ta a trecut peste mine;

spaimele Tale m‑au sleit.

17Toată ziua mă înconjoară ca niște ape,

mă împresoară împreună.

18I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei,

pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.18 Sau: mei; / doar întunericul mi‑a mai rămas; sau: nu mai cunosc decât întunericul.

Thai New Contemporary Bible

สดุดี 88:1-18

สดุดี 88

(บทเพลง บทสดุดีของบุตรโคราห์ ถึงหัวหน้านักร้อง ตามทำนองมาหะลัทเลอันโนท88:0 หัวเรื่องสดุดี 88 คงจะเป็นทำนอง “การทนทุกข์ในความทุกข์ยาก”มัสคิล88:0 หัวเรื่องสดุดี 88 คงจะเป็นศัพท์ทางวรรณกรรมหรือทางดนตรีของเฮมานวงศ์เอสราห์)

1ข้าแต่พระยาห์เวห์ พระเจ้าผู้ทรงช่วยข้าพระองค์ให้รอด

ข้าพระองค์เฝ้าร้องทูลต่อหน้าพระองค์ทั้งวันทั้งคืน

2ขอให้คำอธิษฐานของข้าพระองค์ขึ้นมาถึงต่อหน้าพระองค์

โปรดเอียงพระกรรณสดับคำร้องทูลของข้าพระองค์

3เพราะจิตวิญญาณของข้าพระองค์ทุกข์ร้อนยิ่งนัก

และชีวิตของข้าพระองค์เฉียดใกล้หลุมฝังศพ

4ข้าพระองค์ถูกนับรวมอยู่ในกลุ่มคนที่ลงสู่หลุม

ข้าพระองค์เหมือนคนไม่มีเรี่ยวแรง

5ข้าพระองค์ถูกแยกไว้ในหมู่คนตาย

เหมือนผู้ที่ถูกฆ่าซึ่งนอนอยู่ในหลุมฝังศพ

ผู้ที่พระองค์จะไม่ทรงนึกถึงอีกต่อไป

ผู้ที่พระองค์จะไม่ทรงเหลียวแลอีกต่อไป

6พระองค์ทรงให้ข้าพระองค์จมลงในหลุมที่ลึกที่สุด

ในห้วงลึกที่มืดมิดที่สุด

7พระพิโรธของพระองค์ตกหนักอยู่เหนือข้าพระองค์

พระองค์ทรงให้กระแสคลื่นของพระองค์ซัดท่วมข้าพระองค์

เสลาห์

8พระองค์ทรงทำให้เพื่อนสนิทตีตัวออกห่างจากข้าพระองค์

ทรงทำให้ข้าพระองค์น่ารังเกียจชิงชัง

ข้าพระองค์ถูกกักกันและหมดทางหนี

9ดวงตาของข้าพระองค์หม่นหมองเพราะความทุกข์โศก

ข้าแต่องค์พระผู้เป็นเจ้าข้าพระองค์ทูลวิงวอนต่อพระองค์ทุกวัน

ข้าพระองค์ยกมือต่อพระองค์

10พระองค์ทรงสำแดงการอัศจรรย์แก่คนตายหรือ?

ผู้ที่ตายแล้วลุกขึ้นสรรเสริญพระองค์หรือ?

เสลาห์

11ความรักมั่นคงของพระองค์ถูกประกาศในหลุมฝังศพหรือ?

ความซื่อสัตย์ของพระองค์ถูกประกาศในแดนพินาศหรือ?

12การอัศจรรย์ของพระองค์เป็นที่รู้จักในแดนแห่งความมืดมิดหรือ?

พระราชกิจอันชอบธรรมของพระองค์เป็นที่รู้จักในแดนที่ถูกลืมหรือ?

13แต่ข้าพระองค์ร้องทูลให้ทรงช่วย ข้าแต่องค์พระผู้เป็นเจ้า

ยามเช้าคำอธิษฐานของข้าพระองค์ขึ้นถึงพระองค์

14ข้าแต่องค์พระผู้เป็นเจ้า เหตุใดทรงทอดทิ้งข้าพระองค์?

เหตุใดทรงซ่อนพระพักตร์หนีจากข้าพระองค์?

15ตั้งแต่เยาว์วัย ข้าพระองค์ทุกข์ทรมานและเฉียดใกล้ความตาย

ข้าพระองค์เผชิญความน่าสะพรึงกลัวของพระองค์และหมดหวัง

16พระพิโรธของพระองค์ท่วมท้นข้าพระองค์

ความน่าสะพรึงกลัวของพระองค์ทำลายข้าพระองค์

17สิ่งเหล่านั้นโหมกระหน่ำข้าพระองค์ตลอดทั้งวันเหมือนน้ำหลาก

ท่วมข้าพระองค์จนมิด

18พระองค์ทรงพรากคนรัก และญาติมิตรไปหมด

เหลือแต่ความมืดที่เป็นเพื่อนสนิทของข้าพระองค์