Psalmul 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannotTitlu. Sensul expresiei ebraice este nesigur; probabil o cântare de penitență și lamentație.. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al ezrahitului Heman.
1Doamne, Dumnezeul izbăvirii mele,
zi și noapte strig înaintea Ta.
2Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
pleacă‑Ți urechea la strigătul meu!
3Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri
și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților.
4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
am ajuns ca omul lipsit de putere.
5Sunt abandonat printre morți
asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt,
de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată
și care sunt îndepărtați din mâna Ta.
6M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7Mânia Ta mă apasă;
mă copleșești cu toate talazurile Tale. Selah
8I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându‑mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără scăpare!
9Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
10Faci Tu oare minuni pentru cei morți?
Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah
11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta
și în Locul Nimicirii11 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol despre credincioșia Ta?
12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?
13Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor
și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.
14Doamne, de ce mi‑ai lepădat sufletul
și Ți‑ai ascuns fața de mine?
15Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte;
am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.
16Mânia Ta a trecut peste mine;
spaimele Tale m‑au sleit.
17Toată ziua mă înconjoară ca niște ape,
mă împresoară împreună.
18I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.18 Sau: mei; / doar întunericul mi‑a mai rămas; sau: nu mai cunosc decât întunericul.
Et nødråb i sygdom
1Til korlederen: En sang af ezraitten Heman fra Koras slægt i mahalat-stil.88,1 Betydningen af ordet mahalat kendes ikke.
2Herre, min Gud, jeg råber til dig om dagen,
jeg kalder på dig om natten.
3Lad min bøn nå frem til dig,
lyt til mit råb om hjælp.
4Min sjæl er tynget af problemer,
jeg befinder mig på gravens rand.
5Man betragter mig allerede som død,
et menneske, der har mistet sin kraft.
6Man ser på mig som et lig,
der ligger i sin grav,
som et menneske, der snart bliver glemt
og ikke længere nyder godt af din hjælp.
7Du har kastet mig i det dybe hul,
i den mørkeste afgrund.
8Din straf tynger mig til jorden,
skyller over mig som brændingen.
9Du har fået mine venner til at forlade mig,
du har gjort det, så de væmmes ved mig,
jeg er fanget og ser ingen udvej.
10Mine øjne er matte af fortvivlelse.
Åh, Herre, dagen lang råber jeg til dig,
rækker hænderne op imod dig i bøn.
11Mon du gør underværker for de døde?
Står de op af graven for at lovprise dig?
12Vil de døde fortælle om din nåde?
Forkynder man din trofasthed i dødsrigets mørke?
13Vil afgrunden opleve dine undere?
Huskes din godhed i glemslens land?
14Herre, jeg råber til dig om hjælp,
hver morgen stiger mine bønner op til dig.
15Hvorfor har du forkastet mig, Herre?
Hvorfor skjuler du dit ansigt for mig?
16Jeg er hjælpeløs og døden nær,
fra min ungdom plaget af rædsel.
17Din straf overvælder mig,
så jeg er ved at gå til af angst.
18Som en malstrøm hvirvler den omkring mig,
slår sammen over mit hoved.
19Mine venner og min familie har forladt mig,
mine bekendte har efterladt mig i mørket.
