Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf.
1Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2Au dat cadavrele robilor Tăi
ca hrană păsărilor cerului,
și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.
3Le‑au vărsat sângele
așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului
și nu s‑a găsit nimeni care să‑i îngroape.
4Am fost de disprețul vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6Varsă‑Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc
și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7căci l‑au devorat pe Iacov
și i‑au nimicit locuința.
8Nu‑Ți aminti de nelegiuirile noastre dintâi8 Sau: de păcatele înaintașilor noștri.!
Grăbește‑Te să ne ieși înainte cu mila Ta,
căci suntem foarte nenorociți.
9Ajută‑ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava Numelui Tău!
Scapă‑ne și fă ispășire pentru păcatele noastre
datorită Numelui Tău!
10De ce să zică neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?“
Să se facă cunoscut printre neamuri, înaintea ochilor noștri,
răzbunarea pentru sângele vărsat al robilor Tăi!
11Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor;
prin tăria brațului Tău, scapă‑i pe cei condamnați la moarte!
12Răsplătește‑le vecinilor noștri înșeptit în sânul lor
insulta cu care Te‑au insultat, Stăpâne!
13Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Îți vom mulțumi mereu,
vom vesti laudele Tale din generație în generație!
