Psalmul 78
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Poporul meu, ia aminte la învățătura mea!
Aplecați‑vă urechea la cuvintele gurii mele!
2Îmi voi deschide gura cu un proverb,
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3pe care le‑am auzit, pe care le‑am învățat,
pe care ni le‑au istorisit părinții noștri.
4Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom spune generației următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea și minunile Lui pe care le‑a săvârșit.
5El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s‑o facă cunoscută fiilor lor,
6pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s‑o cunoască
și apoi să se ridice și s‑o istorisească fiilor lor,
7pentru ca aceștia să‑și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să‑I împlinească poruncile,
8ca să nu fie ca părinții lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și‑a pregătit inima
și al cărei duh n‑a fost credincios lui Dumnezeu.
9Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10n‑au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11I‑au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12minunile pe care le înfăptuise înaintea părinților lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13A despărțit marea și i‑a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.13 Lit.: grămadă/morman.
14I‑a călăuzit printr‑un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17Dar ei și‑au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu‑se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18L‑au pus la încercare18 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s‑au revărsat ueduri20 Vezi nota de la 74:5.,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21De aceea Domnul a auzit și S‑a mâniat.
S‑a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22Aceasta pentru că n‑au crezut în Dumnezeu
și nu s‑au încrezut în izbăvirea Lui.
23El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
și le‑a dat grâu ceresc.
25Fiecare a mâncat pâinea celor puternici
și le‑a trimis hrană din belșug.
26A stârnit în ceruri vântul de răsărit
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28Le‑a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29Au mâncat și s‑au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30Dar înainte ca ei să‑și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroși dintre ei
și doborând pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n‑au crezut în minunile Lui.
33De aceea le‑a pus El capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și‑L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și‑a retras mânia
și nu Și‑a aprins întreaga Lui furie.
39Și‑a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40De câte ori s‑au răzvrătit împotriva Lui în pustie
și L‑au întristat în deșert!
41S‑au abătut din nou și L‑au pus la încercare pe Dumnezeu,
îndurerându‑L astfel pe Sfântul lui Israel.
42Nu și‑au amintit de mâna Lui –
de ziua când i‑a izbăvit de vrăjmaș,
43când Și‑a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44Le‑a prefăcut râurile în sânge
și n‑au putut să bea din pâraiele lor.
45A trimis împotriva lor roiuri de muște care i‑au devorat
și broaște care i‑au distrus.
46Le‑a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47Le‑a ruinat viile cu grindină,
iar sicomorii cu vijelie.47 Sau: cu îngheț.
48Le‑a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49Și‑a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50Și‑a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându‑le viața pe mâna molimei.
51I‑a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham.
52A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i‑a condus prin pustie ca pe o turmă.
53I‑a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i‑a acoperit marea.
54I‑a adus la hotarul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l‑a câștigat dreapta Sa.
55A alungat dinaintea lor neamuri,
le‑a dat teritoriul în moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar ei L‑au pus la încercare pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s‑au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57S‑au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor;
s‑au schimbat devenind ca un arc înșelător57 În sensul de neîntins, slăbit, defectuos..
58L‑au întărâtat la mânie prin înălțimile lor,
prin chipurile lor cioplite I‑au stârnit gelozia.
59Dumnezeu a auzit, S‑a mâniat
și l‑a respins în întregime pe Israel.
60Apoi Și‑a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care‑l așezase printre oameni.
61Și‑a lăsat tăria în captivitate
și măreția – în mâna vrăjmașului.61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21.
62Și‑a dat poporul pradă sabiei
și S‑a mâniat pe moștenirea Lui.
63Tinerii Lui au fost mistuiți de foc,
iar fecioarele Lui n‑au mai fost lăudate63 Prin cântece de nuntă..
64Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui nu s‑au mai bocit.
65Atunci Stăpânul S‑a trezit ca unul care dormise,
ca un viteaz îmbătat65 Sau: ca un viteaz trezit din beție. de vin.
66Și‑a înlăturat vrăjmașii;
i‑a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67Totuși, El a lepădat cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care‑l iubește.
69Și‑a zidit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l‑a întărit pe vecie.
70L‑a ales pe David, robul Lui,
l‑a luat de la staulele oilor,
71l‑a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72Iar el i‑a păstorit în curăție de inimă
și i‑a condus cu mâini pricepute.
Maschil of Asaph.
1Give ear, O my people, to my law: incline your ears to the words of my mouth.78.1 Maschil…: or, A Psalm for Asaph to give instruction
2I will open my mouth in a parable: I will utter dark sayings of old:
3Which we have heard and known, and our fathers have told us.
4We will not hide them from their children, shewing to the generation to come the praises of the LORD, and his strength, and his wonderful works that he hath done.
5For he established a testimony in Jacob, and appointed a law in Israel, which he commanded our fathers, that they should make them known to their children:
6That the generation to come might know them, even the children which should be born; who should arise and declare them to their children:
7That they might set their hope in God, and not forget the works of God, but keep his commandments:
8And might not be as their fathers, a stubborn and rebellious generation; a generation that set not their heart aright, and whose spirit was not stedfast with God.78.8 that…: Heb. that prepared not their heart
9The children of Ephraim, being armed, and carrying bows, turned back in the day of battle.78.9 carrying: Heb. throwing forth
10They kept not the covenant of God, and refused to walk in his law;
11And forgat his works, and his wonders that he had shewed them.
12Marvellous things did he in the sight of their fathers, in the land of Egypt, in the field of Zoan.
13He divided the sea, and caused them to pass through; and he made the waters to stand as an heap.
14In the daytime also he led them with a cloud, and all the night with a light of fire.
15He clave the rocks in the wilderness, and gave them drink as out of the great depths.
16He brought streams also out of the rock, and caused waters to run down like rivers.
17And they sinned yet more against him by provoking the most High in the wilderness.
18And they tempted God in their heart by asking meat for their lust.
19Yea, they spake against God; they said, Can God furnish a table in the wilderness?78.19 furnish: Heb. order
20Behold, he smote the rock, that the waters gushed out, and the streams overflowed; can he give bread also? can he provide flesh for his people?
21Therefore the LORD heard this, and was wroth: so a fire was kindled against Jacob, and anger also came up against Israel;
22Because they believed not in God, and trusted not in his salvation:
23Though he had commanded the clouds from above, and opened the doors of heaven,
24And had rained down manna upon them to eat, and had given them of the corn of heaven.
25Man did eat angels’ food: he sent them meat to the full.78.25 Man…: or, Every one did eat the bread of the mighty
26He caused an east wind to blow in the heaven: and by his power he brought in the south wind.78.26 to blow: Heb. to go
27He rained flesh also upon them as dust, and feathered fowls like as the sand of the sea:78.27 feathered…: Heb. fowl of wing
28And he let it fall in the midst of their camp, round about their habitations.
29So they did eat, and were well filled: for he gave them their own desire;
30They were not estranged from their lust. But while their meat was yet in their mouths,
31The wrath of God came upon them, and slew the fattest of them, and smote down the chosen men of Israel.78.31 smote…: Heb. made to bow78.31 chosen…: or, young men
32For all this they sinned still, and believed not for his wondrous works.
33Therefore their days did he consume in vanity, and their years in trouble.
34When he slew them, then they sought him: and they returned and enquired early after God.
35And they remembered that God was their rock, and the high God their redeemer.
36Nevertheless they did flatter him with their mouth, and they lied unto him with their tongues.
37For their heart was not right with him, neither were they stedfast in his covenant.
38But he, being full of compassion, forgave their iniquity, and destroyed them not: yea, many a time turned he his anger away, and did not stir up all his wrath.
39For he remembered that they were but flesh; a wind that passeth away, and cometh not again.
40How oft did they provoke him in the wilderness, and grieve him in the desert!78.40 provoke: or, rebel against
41Yea, they turned back and tempted God, and limited the Holy One of Israel.
42They remembered not his hand, nor the day when he delivered them from the enemy.78.42 from…: or, from affliction
43How he had wrought his signs in Egypt, and his wonders in the field of Zoan:78.43 wrought: Heb. set
44And had turned their rivers into blood; and their floods, that they could not drink.
45He sent divers sorts of flies among them, which devoured them; and frogs, which destroyed them.
46He gave also their increase unto the caterpiller, and their labour unto the locust.
47He destroyed their vines with hail, and their sycomore trees with frost.78.47 destroyed: Heb. killed78.47 frost: or, great hailstones
48He gave up their cattle also to the hail, and their flocks to hot thunderbolts.78.48 gave…: Heb. shut up78.48 hot…: or, lightnings
49He cast upon them the fierceness of his anger, wrath, and indignation, and trouble, by sending evil angels among them.
50He made a way to his anger; he spared not their soul from death, but gave their life over to the pestilence;78.50 He made…: Heb. He weighed a path78.50 life…: or, beasts to the murrain
51And smote all the firstborn in Egypt; the chief of their strength in the tabernacles of Ham:
52But made his own people to go forth like sheep, and guided them in the wilderness like a flock.
53And he led them on safely, so that they feared not: but the sea overwhelmed their enemies.78.53 overwhelmed: Heb. covered
54And he brought them to the border of his sanctuary, even to this mountain, which his right hand had purchased.
55He cast out the heathen also before them, and divided them an inheritance by line, and made the tribes of Israel to dwell in their tents.
56Yet they tempted and provoked the most high God, and kept not his testimonies:
57But turned back, and dealt unfaithfully like their fathers: they were turned aside like a deceitful bow.
58For they provoked him to anger with their high places, and moved him to jealousy with their graven images.
59When God heard this, he was wroth, and greatly abhorred Israel:
60So that he forsook the tabernacle of Shiloh, the tent which he placed among men;
61And delivered his strength into captivity, and his glory into the enemy’s hand.
62He gave his people over also unto the sword; and was wroth with his inheritance.
63The fire consumed their young men; and their maidens were not given to marriage.78.63 given…: Heb. praised
64Their priests fell by the sword; and their widows made no lamentation.
65Then the Lord awaked as one out of sleep, and like a mighty man that shouteth by reason of wine.
66And he smote his enemies in the hinder parts: he put them to a perpetual reproach.
67Moreover he refused the tabernacle of Joseph, and chose not the tribe of Ephraim:
68But chose the tribe of Judah, the mount Zion which he loved.
69And he built his sanctuary like high palaces, like the earth which he hath established for ever.78.69 established: Heb. founded
70He chose David also his servant, and took him from the sheepfolds:
71From following the ewes great with young he brought him to feed Jacob his people, and Israel his inheritance.78.71 following: Heb. after
72So he fed them according to the integrity of his heart; and guided them by the skilfulness of his hands.
