Psalmul 78
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Poporul meu, ia aminte la învățătura mea!
Aplecați‑vă urechea la cuvintele gurii mele!
2Îmi voi deschide gura cu un proverb,
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3pe care le‑am auzit, pe care le‑am învățat,
pe care ni le‑au istorisit părinții noștri.
4Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom spune generației următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea și minunile Lui pe care le‑a săvârșit.
5El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s‑o facă cunoscută fiilor lor,
6pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s‑o cunoască
și apoi să se ridice și s‑o istorisească fiilor lor,
7pentru ca aceștia să‑și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să‑I împlinească poruncile,
8ca să nu fie ca părinții lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și‑a pregătit inima
și al cărei duh n‑a fost credincios lui Dumnezeu.
9Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10n‑au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11I‑au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12minunile pe care le înfăptuise înaintea părinților lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13A despărțit marea și i‑a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.13 Lit.: grămadă/morman.
14I‑a călăuzit printr‑un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17Dar ei și‑au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu‑se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18L‑au pus la încercare18 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s‑au revărsat ueduri20 Vezi nota de la 74:5.,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21De aceea Domnul a auzit și S‑a mâniat.
S‑a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22Aceasta pentru că n‑au crezut în Dumnezeu
și nu s‑au încrezut în izbăvirea Lui.
23El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
și le‑a dat grâu ceresc.
25Fiecare a mâncat pâinea celor puternici
și le‑a trimis hrană din belșug.
26A stârnit în ceruri vântul de răsărit
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28Le‑a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29Au mâncat și s‑au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30Dar înainte ca ei să‑și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroși dintre ei
și doborând pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n‑au crezut în minunile Lui.
33De aceea le‑a pus El capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și‑L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și‑a retras mânia
și nu Și‑a aprins întreaga Lui furie.
39Și‑a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40De câte ori s‑au răzvrătit împotriva Lui în pustie
și L‑au întristat în deșert!
41S‑au abătut din nou și L‑au pus la încercare pe Dumnezeu,
îndurerându‑L astfel pe Sfântul lui Israel.
42Nu și‑au amintit de mâna Lui –
de ziua când i‑a izbăvit de vrăjmaș,
43când Și‑a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44Le‑a prefăcut râurile în sânge
și n‑au putut să bea din pâraiele lor.
45A trimis împotriva lor roiuri de muște care i‑au devorat
și broaște care i‑au distrus.
46Le‑a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47Le‑a ruinat viile cu grindină,
iar sicomorii cu vijelie.47 Sau: cu îngheț.
48Le‑a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49Și‑a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50Și‑a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându‑le viața pe mâna molimei.
51I‑a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham.
52A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i‑a condus prin pustie ca pe o turmă.
53I‑a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i‑a acoperit marea.
54I‑a adus la hotarul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l‑a câștigat dreapta Sa.
55A alungat dinaintea lor neamuri,
le‑a dat teritoriul în moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar ei L‑au pus la încercare pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s‑au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57S‑au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor;
s‑au schimbat devenind ca un arc înșelător57 În sensul de neîntins, slăbit, defectuos..
58L‑au întărâtat la mânie prin înălțimile lor,
prin chipurile lor cioplite I‑au stârnit gelozia.
59Dumnezeu a auzit, S‑a mâniat
și l‑a respins în întregime pe Israel.
60Apoi Și‑a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care‑l așezase printre oameni.
61Și‑a lăsat tăria în captivitate
și măreția – în mâna vrăjmașului.61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21.
62Și‑a dat poporul pradă sabiei
și S‑a mâniat pe moștenirea Lui.
63Tinerii Lui au fost mistuiți de foc,
iar fecioarele Lui n‑au mai fost lăudate63 Prin cântece de nuntă..
64Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui nu s‑au mai bocit.
65Atunci Stăpânul S‑a trezit ca unul care dormise,
ca un viteaz îmbătat65 Sau: ca un viteaz trezit din beție. de vin.
66Și‑a înlăturat vrăjmașii;
i‑a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67Totuși, El a lepădat cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care‑l iubește.
69Și‑a zidit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l‑a întărit pe vecie.
70L‑a ales pe David, robul Lui,
l‑a luat de la staulele oilor,
71l‑a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72Iar el i‑a păstorit în curăție de inimă
și i‑a condus cu mâini pricepute.
Israels Gud—historiens Gud
1En visdomssang af Asaf.
Mit folk, lyt til min belæring,
hør nøje efter, hvad jeg siger.
2Jeg vil tale i billeder,
fortælle om det, der har været skjult fra verdens begyndelse.
3Det er vore forfædres historier,
som er fortalt gennem mange generationer.
4Vi vil fortælle dem til vore børn,
som igen skal give dem videre til nye generationer.
De skal også høre om Herrens magt,
om de forunderlige ting, han har gjort.
5Han gav sine love til Jakobs slægt,
åbenbarede sin vilje for sit folk, Israel.
Han befalede vore forfædre
at undervise deres børn derom,
6så den næste generation ville vide besked,
så selv de børn, som endnu ikke var født,
til sin tid kunne belære deres børn,
7for at hvert slægtled må have tillid til Gud,
huske hans vældige gerninger
og adlyde hans befalinger,
8så de ikke bliver som deres forfædre,
der var stædige og oprørske,
som ikke vendte deres hjerte til Gud,
men var troløse og ulydige mod ham.
9Efraims krigere var udrustet med buer,
men flygtede alligevel i kampens hede.
10De overholdt ikke pagten med Gud,
og de nægtede at følge hans lov.
11De glemte, hvad Gud havde gjort,
alle de store undere, han havde udført.
12Han gjorde mirakler for deres forfædre,
da de kom fra Zoans slette i Egypten.
13Han delte havet og førte dem igennem,
vandet stod som en vold på begge sider.
14Om dagen ledte han dem ved en sky,
om natten var der en søjle af ild.
15Han kløvede ørkenens klipper
og skaffede masser af vand.
16En kilde sprang frem fra klippen,
så vandet flød som en flod.
17Men de fortsatte deres oprør mod Gud,
de vakte den Almægtiges vrede i ørkenen.
18De provokerede Gud med vilje,
forlangte deres egyptiske livretter.
19De fornærmede Gud ved at sige:
„Kan Gud dække bord i ørkenen?
20Han slog ganske vist på klippen,
så vandet strømmede ud.
Men kan han give os brød?
Kan han skaffe kød til sit folk?”
21Da Gud hørte det, blev han vred.
Hans vrede blussede op imod Israel,
22for de havde ikke tillid til deres Gud.
De troede ikke på, at han kunne tage sig af dem.
23Men han gav befaling til skyerne
og åbnede himlens sluser.
24Han lod det regne ned over dem med manna,
han gav dem brød fra himlen at spise.
25Han gav dem englemad,
så de havde rigeligt at spise.
26Han lod østenvinden fare hen over himlen,
styrede søndenvinden med sin mægtige hånd,
27lod kød hagle ned over dem,
fugle så talrige som sandkornene på stranden.
28Han lod dem falde ned midt i lejren,
de lå rundt omkring imellem teltene.
29Folket spiste sig overmætte,
Gud tilfredsstillede deres grådighed.
30Men mens de endnu havde munden fuld,
blev deres grådighed straffet.
31De blev ramt af Herrens vrede,
han dræbte deres stærkeste mænd,
gjorde det af med de bedste krigere.
32Alligevel blev de ved med at synde,
til trods for hans mægtige undere.
33Derfor dræbte han folk i deres bedste alder,
de blev alle grebet af rædsel.
34Når han dræbte en stor del af dem,
søgte resten tilbage til ham.
De angrede og vendte sig igen til Gud.
35Så huskede de, at Gud var deres redning,
den almægtige Gud var deres befrier.
36Men de dyrkede kun Gud med deres ord,
deres lovprisning var ikke andet end løgn.
37Deres hjerter var langt fra Gud,
de holdt ikke fast ved hans pagt.
38Alligevel var Gud barmhjertig,
han tilgav deres synd og udslettede dem ikke.
Ofte holdt han sin vrede tilbage,
lod ikke sit raseri få frit løb.
39Han vidste jo, at de kun var mennesker,
de var som et vindpust, der farer forbi.
40Hvor ofte gjorde de ikke oprør i ørkenen?
De vakte hans vrede og voldte ham sorg.
41De provokerede deres Gud gang på gang,
de var ulydige mod Israels Herre.
42De glemte hans underfulde kraft,
som befriede dem fra fjendens tyranni.
43De glemte, hvordan han sendte plager over egypterne,
gjorde mægtige undere på Zoans slette.
44Han forvandlede floderne til blod,
så vandet ikke kunne drikkes.
45Han sendte insekter, som stak dem,
et mylder af frøer, som ødelagde deres land.
46Han gav deres afgrøde til græshopperne,
hele deres høst blev ædt op.
47Han ødelagde deres vinstokke med hagl,
deres figentræer med den iskolde regn.
48Deres kvæg bukkede under for haglene,
deres får blev ramt af lynene.
49Han udøste sin vrede over dem,
sendte ødelæggelsen ind over dem.
50Han gav sin vrede frit løb
og sparede ikke egypternes liv,
men gjorde dem til ofre for de mange plager.
51Han dræbte alle Egyptens førstefødte,
symbolet på hver eneste families frugtbarhed.
52Men han førte sit eget folk i frihed,
ledte dem som en fåreflok gennem ørkenen.
53Han ledte dem frem i sikkerhed,
mens deres fjender blev begravet i havet.
54Han førte dem til det forjættede land,
det bjergland, han havde lovet at give dem.
55Han drev folkeslag bort foran dem,
han uddelte landet til dem ved lodkastning,
så Israels stammer kunne bosætte sig der.
56Men de trodsede igen den almægtige Gud,
de adlød ikke hans befalinger.
57De var troløse som deres forfædre og vendte sig bort,
de svigtede deres Gud som en bue, der er skæv.
58De krænkede ham med deres afgudsbilleder,
æggede ham med deres offerhøje.
59Gud så deres opførsel og blev meget vred,
han følte en stærk lede ved sit folk.
60Han forlod sin helligdom i Shilo,
hvor han havde lovet at bo blandt sit folk.
61Han tillod, at arken blev taget som bytte,
overgav symbolet på sin herlighed til fjenden.
62Han lod mange blive dræbt i krig,
for han var vred på sit udvalgte folk.
63De tapre krigere døde i deres ungdom,
de unge piger havde ingen at gifte sig med.
64Præsterne blev myrdet af fjendens soldater,
enkerne fik ikke lov at synge klagesange.
65Da rejste Herren sig som af søvne,
som en rasende kriger, der har fået for meget at drikke.
66Han drev fjenderne på flugt,
voldte dem et nederlag, der aldrig blev glemt.
67Men han forkastede Efraims krigere,
de der var efterkommere af Josef.
68I stedet valgte han Judas stamme,
og besluttede sig for Zions bjerg.
69Dér byggede han sin prægtige helligdom
på et fundament, som varer til evig tid.
70Han udvalgte sin tjener David,
som ikke var andet end en fårehyrde.
71Han fjernede ham fra faderens får
og gjorde ham til konge i Israel,
til hyrde for sit udvalgte folk.
72David blev en god og retfærdig konge,
han ledte folket med kyndig hånd.
