Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru IedutunTitlu. Vezi Ps. 39 Titlu.. Al lui Asaf. Un psalm.
1Glasul meu s‑a înălțat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m‑a ascultat.
2În ziua necazului meu L‑am căutat pe Stăpânul.
Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea;
sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3Mi‑am adus aminte de Dumnezeu și am oftat;
am cugetat și duhul mi‑a leșinat. Selah
4Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei.
Eram răvășit
și nu vorbeam.
5M‑am gândit la zilele de odinioară,
la anii de demult.
6Mi‑am amintit de cântarea mea din timpul nopții.
Am cugetat în inima mea, m‑am întrebat în duhul meu:
7„Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8Oare Și‑a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?
9Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Și‑a retras El oare mila?“ Selah
10Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s‑a schimbat10 Sensul versetului este nesigur..“
11Îmi voi aminti faptele Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12Voi cugeta la toată lucrarea Ta
și voi medita la isprăvile Tale.
13Dumnezeule, calea Ta este sfântă13 Sau: calea Ta este în sanctuar.!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
14Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ți‑ai descoperit puterea popoarelor!
15Cu brațul Tău Ți‑ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah
16Când Te‑au văzut apele, Dumnezeule,
când Te‑au văzut apele, s‑au învolburat,
iar adâncurile s‑au cutremurat.
17Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgețile Tale s‑au împrăștiat în toate părțile.
18Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s‑a clătinat și s‑a cutremurat.
19Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
și nu Ți s‑au mai cunoscut urmele.
20Ți‑ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și a lui Aaron.
Salmo 77Sal 77 En el texto hebreo 77:1-20 se numera 77:2-21.
Al director musical. Para Jedutún. Salmo de Asaf.
1A Dios elevo mi voz suplicante;
a Dios elevo mi voz para que me escuche.
2Cuando estoy angustiado, recurro al Señor;
sin cesar elevo mis manos por las noches,
pero me niego a recibir consuelo.
3Me acuerdo de Dios y me lamento;
medito en él y mi espíritu desfallece. Selah
4Me impides cerrar los ojos;
tan turbado estoy que ni hablar puedo.
5Me pongo a pensar en los tiempos de antaño;
de los años ya idos me acuerdo.
6En la noche recuerdo mi canción;
mi corazón medita y mi espíritu pregunta:
7«¿Nos rechazará el Señor para siempre?
¿No volverá a mostrarnos su buena voluntad?
8¿Se habrá agotado para siempre su gran amor
y su promesa por todas las generaciones?
9¿Se habrá olvidado Dios de sus misericordias
y en su enojo ya no quiere tenernos compasión?». Selah
10Y me pongo a pensar: «Esto es lo que me duele:
que haya cambiado la diestra del Altísimo».
11Prefiero recordar las hazañas del Señor,
traer a la memoria sus milagros de antaño.
12Meditaré en todas tus proezas;
evocaré tus obras poderosas.
13Santos, oh Dios, son tus caminos;
¿qué dios hay tan excelso como nuestro Dios?
14Tú eres el Dios que hace maravillas;
el que despliega su poder entre los pueblos.
15Con tu brazo poderoso redimiste a tu pueblo,
a los descendientes de Jacob y de José. Selah
16Las aguas te vieron, oh Dios,
las aguas te vieron y se agitaron;
el propio abismo se estremeció con violencia.
17Derramaron su lluvia las nubes;
retumbaron con estruendo los cielos;
rasgaron el espacio tus flechas.
18Tu estruendo retumbó en el torbellino
y tus relámpagos iluminaron el mundo;
la tierra se estremeció con temblores.
19Te abriste camino en el mar,
pasaste entre las muchas aguas,
y no se hallaron tus huellas.
20Por medio de Moisés y de Aarón
guiaste como un rebaño a tu pueblo.
