Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru IedutunTitlu. Vezi Ps. 39 Titlu.. Al lui Asaf. Un psalm.
1Glasul meu s‑a înălțat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m‑a ascultat.
2În ziua necazului meu L‑am căutat pe Stăpânul.
Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea;
sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3Mi‑am adus aminte de Dumnezeu și am oftat;
am cugetat și duhul mi‑a leșinat. Selah
4Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei.
Eram răvășit
și nu vorbeam.
5M‑am gândit la zilele de odinioară,
la anii de demult.
6Mi‑am amintit de cântarea mea din timpul nopții.
Am cugetat în inima mea, m‑am întrebat în duhul meu:
7„Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8Oare Și‑a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?
9Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Și‑a retras El oare mila?“ Selah
10Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s‑a schimbat10 Sensul versetului este nesigur..“
11Îmi voi aminti faptele Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12Voi cugeta la toată lucrarea Ta
și voi medita la isprăvile Tale.
13Dumnezeule, calea Ta este sfântă13 Sau: calea Ta este în sanctuar.!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
14Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ți‑ai descoperit puterea popoarelor!
15Cu brațul Tău Ți‑ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah
16Când Te‑au văzut apele, Dumnezeule,
când Te‑au văzut apele, s‑au învolburat,
iar adâncurile s‑au cutremurat.
17Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgețile Tale s‑au împrăștiat în toate părțile.
18Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s‑a clătinat și s‑a cutremurat.
19Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
și nu Ți s‑au mai cunoscut urmele.
20Ți‑ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și a lui Aaron.
Salmo 77
Para o mestre de música. Ao estilo de Jedutum. Salmo da família de Asafe.
1Clamo a Deus por socorro;
clamo a Deus que me escute.
2Quando estou angustiado, busco o Senhor;
de noite estendo as mãos sem cessar;
a minha alma está inconsolável!
3Lembro-me de ti, ó Deus, e suspiro;
começo a meditar, e o meu espírito desfalece. Pausa
4Não me permites fechar os olhos;
tão inquieto estou que não consigo falar.
5Fico a pensar nos dias que se foram,
nos anos há muito passados;
6de noite recordo minhas canções.
O meu coração medita, e o meu espírito pergunta:
7Irá o Senhor rejeitar-nos para sempre?
Jamais tornará a mostrar-nos o seu favor?
8Desapareceu para sempre o seu amor?
Acabou-se a sua promessa?
9Esqueceu-se Deus de ser misericordioso?
Em sua ira refreou sua compaixão? Pausa
10Então pensei: “A razão da minha dor
é que a mão direita do Altíssimo não age mais”.77.10 Ou Apelarei para o que há muito fez a mão direita do Altíssimo.
11Recordarei os feitos do Senhor;
recordarei os teus antigos milagres.
12Meditarei em todas as tuas obras
e considerarei todos os teus feitos.
13Teus caminhos, ó Deus, são santos.
Que deus é tão grande como o nosso Deus?
14Tu és o Deus que realiza milagres;
mostras o teu poder entre os povos.
15Com o teu braço forte resgataste o teu povo,
os descendentes de Jacó e de José. Pausa
16As águas te viram, ó Deus,
as águas te viram e se contorceram;
até os abismos estremeceram.
17As nuvens despejaram chuvas,
ressoou nos céus o trovão;
as tuas flechas reluziam em todas as direções.
18No redemoinho, estrondou o teu trovão,
os teus relâmpagos iluminaram o mundo;
a terra tremeu e sacudiu-se.
19A tua vereda passou pelo mar,
o teu caminho pelas águas poderosas,
e ninguém viu as tuas pegadas.
20Guiaste o teu povo como a um rebanho
pela mão de Moisés e de Arão.
