Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 74

Psalmul 74

Un maschil[a] al lui Asaf

Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
    De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
    şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
        adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
    unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!

Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
    şi-au pus însemnele lor ca semne.
Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
    ca să croiască drum prin pădure.
Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
    zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
Au pus foc Lăcaşului Tău,
    au întinat locuinţa Numelui Tău!
Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
    apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
    şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!

10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
    Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
    Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!

12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime
    şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
    ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
    şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri
    şi ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
    Tu ai rânduit luna şi soarele.
17 Tu ai stabilit hotarele pământului,
    vara şi iarna Tu le-ai făurit.

18 Adu-Ţi aminte
    că duşmanul Te defăimează, Doamne,
        şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
    nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
    căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
        de cuiburi ale violenţei!
21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
    Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!

22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
    Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi
    şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!

Notas al pie

  1. Psalmii 74:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 74:12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) ţară
  3. Psalmii 74:14 În mitologia canaanită, personaje mitice ca Yam (Marea), Tanin (monstrul sau balaurul marin) şi Leviatan reprezintă haosul, răzvrătindu-se împotriva zeului suprem, care reprezintă ordinea

O Livro

Salmos 74

Cântico de Asafe.

1Ó Deus, porque é que nos rejeitaste?
Terá sido para sempre?
Porque estás tão zangado contra as tuas próprias ovelhas?
Lembra-te deste teu povo
    que adquiriste já em tempos tão antigos,
    desta terra que tomaste para ti,
    e de Jerusalém em que tens habitado.
Levanta-te para reagires contra as constantes destruições
    e contra todo o mal que o inimigo tem feito no teu santuário.
Aí mesmo, nos lugares santos,
    os teus adversários têm levantado gritos de guerra,
    e bandeiras de combate.
São como os lenhadores,
    avançando de machado em punho pela floresta a dentro,
    desbastando è esquerda e à direita.
Partem e destroem tudo,
    até as mais belas obras de talha.
Lançaram fogo ao teu santuário,
    profanaram a morada do teu nome;
    deitaram tudo abaixo.
Disseram nos seus corações:
    “Apaguemos todos os vestígios de Deus,
    de uma vez para sempre.”
Queimaram estes santos lugares
    onde vinhas para estares na terra com o teu povo.

Tudo aquilo que nos marcava como teu povo despareceu.
Desapareceram os homens de Deus, os profetas.
E entre nós ninguém sabe dizer até quando isto durará.
10 Sim, até quando, ó Deus, nos enxovalhará o inimigo?
Até quando deixarás que desonrem o teu nome?
11 Porque retiraste de nós a tua mão, sim, a tua mão direita?
Estende-a e fá-los desaparecerem.

12 Todavia Deus é o meu rei, já desde os tempos antigos,
    e tem-me salvado em muitos lugares da terra.
13 Com o teu poder abriste o mar
    e aniquilaste a força do monstro marinho:
14 fizeste em pedaços a cabeça do leviatã
    e o deste para servir de alimento às feras do deserto.
15 Sob as tuas ordens brotaram fontes
    e nasceram ribeiros para dar água ao teu povo.
Por outro lado secaste rios caudalosos, como o Jordão,
    para que passassem a seco para a outra margem.
16 O dia e a noite te pertencem.
Fizeste a luz das estrelas e do Sol.
17 Na Terra, tudo foi ordenado por ti.
Estabeleceste tanto o Verão como o Inverno.

18 Sendo assim, Senhor, vê como o inimigo te insultou.
Uma gente, louca no seu orgulho, blasfemou do teu nome.
19 Não deixes as aves de rapina arrebatarem o teu povo,
    como uma simples pomba.
Não o deixes assim neste estado de aflição.
20 Lembra-te das tuas promessas!
Pois nesta terra há escuridão e violência!
21 Que aquele que foi oprimido não fique sem desforra.
Que o aflito e o necessitado ainda venham a ter muitas razões
    para louvarem o teu nome.
22 Levanta-te, ó Deus,
defende aquilo que afinal é a tua própria causa.
Lembra-te dos insultos
    que esta gente louca lança todo o dia contra ti.
23 Não te esqueças dos gritos de ódio dos teus inimigos.
A revolta deles vai aumentando cada vez mais contra ti.