Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
Book III
Psalms 73–89
Psalm 73
A psalm of Asaph.
1God is truly good to Israel.
He is good to those who have pure hearts.
2But my feet had almost slipped.
I had almost tripped and fallen.
3I saw that proud and sinful people were doing well.
And I began to long for what they had.
4They don’t have any troubles.
Their bodies are healthy and strong.
5They don’t have the problems most people have.
They don’t suffer as other people do.
6Their pride is like a necklace.
They put on meanness as if it were their clothes.
7Many sins come out of their hard and stubborn hearts.
There is no limit to the evil things they can think up.
8They laugh at others and speak words of hatred.
They are proud. They warn others about the harm they can do to them.
9They brag as if they owned heaven itself.
They talk as if they controlled the earth.
10So people listen to them.
They lap up their words like water.
11They say, “How would God know what we’re doing?
Does the Most High God know anything?”
12Here is what sinful people are like.
They don’t have a care in the world.
They keep getting richer and richer.
13It seems as if I have kept my heart pure for no reason.
It didn’t do me any good to wash my hands
to show that I wasn’t guilty of doing anything wrong.
14Day after day I’ve been in pain.
God has punished me in a new way every morning.
15What if I had talked like that?
Then I wouldn’t have been faithful to God’s children.
16I tried to understand it all.
But it was more than I could handle.
17It troubled me until I entered God’s temple.
Then I understood what will finally happen to bad people.
18God, I’m sure you will make them slip and fall.
You will throw them down and destroy them.
19It will happen very suddenly.
A terrible death will take them away completely.
20A dream goes away when a person wakes up.
Lord, it will be like that when you rise up.
It will be as if those people were only a dream.
21At one time my heart was sad
and my spirit was bitter.
22I didn’t have any sense. I didn’t know anything.
I acted like a wild animal toward you.
23But I am always with you.
You hold me by my right hand.
24You give me wise advice to guide me.
And when I die, you will take me away
into the glory of heaven.
25I don’t have anyone in heaven but you.
I don’t want anything on earth besides you.
26My body and my heart may grow weak.
God, you give strength to my heart.
You are everything I will ever need.
27Those who don’t want anything to do with you will die.
You destroy all those who aren’t faithful to you.
28But I am close to you. And that’s good.
Lord and King, I have made you my place of safety.
I will talk about everything you have done.
