Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
Troisième livre
Pourquoi les méchants réussissent-ils ?
1Psaume d’Asaph73.1 Voir note 50.1..
Oui, Dieu est bon pour Israël,
pour tous ceux qui ont le cœur pur.
2Pourtant, il s’en fallut de peu ╵que mes pieds ne trébuchent,
un rien de plus, et je tombais.
3J’étais jaloux des arrogants
en voyant la tranquillité ╵des gens méchants.
4Car ils sont exempts de tourments ; ╵jusqu’à leur mort73.4 jusqu’à leur mort: en coupant autrement les mots hébreux, on comprend : ils ont la santé.
et ont de l’embonpoint.
5Ils passent à côté des peines ╵qui sont le lot commun des hommes.
Ils ne subissent pas les maux ╵qui frappent les humains.
6Aussi s’ornent-ils d’arrogance ╵comme on porte un collier,
ils s’enveloppent de violence ╵comme d’un vêtement,
7leurs yeux sont pétillants ╵dans leur visage plein de graisse,
les mauvais désirs de leur cœur ╵débordent sans mesure.
8Ils sont moqueurs, ╵ils parlent méchamment
et, sur un ton hautain, ╵menacent d’opprimer.
9Leur bouche s’en prend au ciel même,
leur langue sévit sur la terre.
10Aussi le peuple les suit-il,
buvant à longs traits leurs paroles,
11tout en disant : « Dieu ? Que sait-il ?
Celui qui est là-haut ╵connaît-il quelque chose ? »
12Voilà comment sont les méchants :
toujours tranquilles, ╵ils accumulent les richesses.
13Alors, c’est donc en vain ╵que je suis resté pur ╵au fond de moi,
que j’ai lavé mes mains ╵pour les conserver innocentes !
14Tous les jours, je subis des coups,
je suis châtié chaque matin !
15Si je disais : « Parlons comme eux »,
alors je trahirais tes fils.
16Je me suis mis à réfléchir : ╵pour tenter de comprendre ;
cela était pour moi ╵un sujet de tourment,
17jusqu’à ce que je me rende au sanctuaire de Dieu73.17 Autres traductions : dans le sanctuaire, ou dans le dessein, les secrets, les mystères de Dieu..
Alors j’ai réfléchi ╵au sort qui les attend.
18Car, en fait, tu les mets ╵sur un terrain glissant,
tu les entraînes vers la ruine.
19Comme soudain ╵les voilà dévastés !
Ils sont détruits ╵et emportés par l’épouvante.
20Comme les images du rêve ╵s’évanouissant au réveil,
Seigneur, quand tu interviendras, ╵tu feras d’eux bien peu de cas.
21Oui, quand j’avais le cœur amer
et que je me tourmentais intérieurement,
22j’étais un sot, un ignorant,
je me comportais avec toi ╵comme une bête.
23Mais je suis toujours avec toi,
et tu m’as saisi la main droite,
24par ton conseil, tu me conduis,
puis tu me prendras dans la gloire.
25Qui ai-je au ciel, si ce n’est toi ?
Et que désirer d’autre ╵sur cette terre ╵car je suis avec toi ?
26Mon corps peut s’épuiser ╵et mon cœur défaillir,
Dieu reste mon rocher, ╵et mon bien précieux pour toujours.
27Qui t’abandonne se perdra,
et tu anéantiras ╵tous ceux qui te sont infidèles.
28Tandis que mon bonheur à moi, ╵c’est d’être près de Dieu.
J’ai pris le Seigneur, l’Eternel, ╵comme refuge
et je raconterai toutes ses œuvres.
